Ploaie în parc – Ana Sylvi

sursa: Ralu Păun

 

Această poezie a luat ființă astfel (fiindcă da, și poeziile iau ființă, ele sunt vii): Raluca a pictat ceva foarte frumos (poate mă repet, dar Afremov e fain tare), acest tablou încântător, și a dat sfoară-n țară și-n lume, cum că acela care dorește să scrie o povestire inspirată de tablou, să nu mai stea pe gânduri, ci să treacă la treabă. Cum mă știți că eu nu nimeresc proză scurtă nici să mă alergi în jurul mirificului parc, am dat-o iară și din nou pe poezie – atenție, n-am pretenții de operă, m-am jucat. 🙂

Asta a ieșit:

 

Ploaie în parc

 

În aerul serii

Ploaia tot cade

Ca o atingere

De pene udate.

 

În vechiul parc

Luminile ard

O expoziție

Fără de fard.

 

Muzici ascunse.

Dans pe alei.

Dansează și frunzele

Și stropii grei.

 

Roșu și verde

Sclipind pe poteci.

Vibrează în aer

Umbrele reci.

 

Rain in the park

The fresh and the stark.

 

Lights in the dark.

Advertisement