Boltă de noapte cu stele căzătoare – Rainer Maria Rilke

sursa: pixabay.com Uriaşă bolta de splendoare plină,hambar înalt, prinos de lumi deschise.Noi - prea departe de a ei lumină,aproape iar de-ntoarcerea-n culise. Şi cade-o stea! Dorinţa ta se-aninăprecipitată, în străfulgerare.Ce-i la izvor şi ce-i la revărsare ?Ce ţi se iartă ? Cât rămâne vină ? Traducere Ioana Pârvulescu

Aer de toamnă – Nichita Stanescu

sursa: Pixabay.com Mă curenta privirea taîntâmplătoare.Frunza tristeții de pe chipdeodata mi-o smulgeai,și stam în soare,cu chipul nemișcat și-ndrăgostit.Mă curenta privirea taîntâmplătoare,somnul cu vise mi-l smulgea.O, și lăsa deasupra mea, în soaredoar ramuri de copaciși păsări rotitoare.Mă curenta privirea taîntâmplătoare,și totul devenea în jurul meuamănunțit.Și îmi păreac-a fost așa de totdeauna,și soarele-l uitam, pe boltă-nțepenit.

Matsuo Basho

sursa: pixabay.com Cântec vindecător Cântec vindecătorprintre lăstari noi de bambusde vârstă înaintată   Începutul toamnei Începutul toamnei:Pește de mare și smaraldAmbele verde.   Luna de toamnă Luna de toamnă;am rătăcit toată noapteaîn jurul iazului.

Ceea ce vezi nu este; iar pentru ceea ce este nu ai cuvinte – Kabir

sursa: needpix.com Ceea ce vezi nu este; iar pentru ceea ce este nu ai cuvinte. Dacă nu vezi, nu crezi: ce ţi se spune, nu poţi primi. Cel care ştie să cearnă cunoaşte prin cuvânt, ignorantul Stă cel mai adesea cu gura căscată Unii contemplă ceea ce nu are formă, alţii meditează asupra formei: Dar … Continue reading Ceea ce vezi nu este; iar pentru ceea ce este nu ai cuvinte – Kabir

Unor critici – Nina Cassian

sursa: flickr.com Unul surd îmi zice: Fă versul să strige! Şchiopul spune: Barde, Du-mă mai departe! Mutul calea-mi ţine: Zi şi pentru mine. Un netot şi-un bleg: Fă-mă să-nţeleg... Leneşul mă mână: Dormi de-o săptămână! Şi mă ceartă-aşa Ca pe-o slugă rea Toată viaţa mea, Toată viaţa mea.

Asfințit marin – Lucian Blaga

sursa: Flickr Piere in jocul luminilor saltul de-amurg al delfinilor.   Valul acoperă numele scrise-n nisipuri, și urmele.   Soarele, lacrima Domnului, cade în mările somnului.   Ziua se curmă, și veștile. Umbra mărește poveștile.   Steaua te-atinge cu genele Mut tălmăcești toate semnele.   Ah, pentru cine sunt largile vremi? Pentru cine catargele?   … Continue reading Asfințit marin – Lucian Blaga