Nocturnă

sursa imaginii Vântul îmi scutură hamacul din stele sub fina sclipire a falnicei bolți. Să dansez! Aș dansa pe Calea Lactee printre mii de răvașe netrase la sorți. * Din înalturi petale de vise plutesc în briza de seară ce face să-nceapă pe cuprinsul fantasticului glob pământesc mii de furtuni în pahare cu apă. * … Continue reading Nocturnă

Advertisements

Diminețile de luni

Mofturile mele sunt mai aprige în diminețile de luni. Mușcă mai adânc în dreapta și-n stânga, trezite din plăcuta contemplare de duminică. Chimia impresiilor le transformă de la (al)calin la acid. Se acidulează rapid în aceste dimineți fluxul ideilor, trebuie să mă feresc de blocaje, de risipire în van, ca să rămână doar efervescența pură.

Iluzii de captivitate

Momente de nufăr, sclipire de-o clipă, alunecând pe-a timpului suavă clepsidră, vânt îndrăzneț aduce arome-ndepărtate - deșert și smirnă, brazi și ambră pentru cei care adulmecă zarea.   Pe oceanul de vise e aglomerație, chemarea infinitului zguduie bărcile. De teama singurătății se opresc inimile, dar nu există singurătate, prieteni, nu există. Doar iluzii de captivitate.

Aprilie

Boboc plesnind de sevă lucitoare cu-a vieții forță explodând, verdele său proaspăt vindecă asprele cicatrici ale iernii. Răsuflă proaspăt în briza dimineții veteranul copac, din nou învingător.

Estivală

Mii de nuanțe ale apusului se scaldă în ochii tăi, se reflectă senzual în privirea ta, se joacă în roi de luminițe pe apele mereu schimbătoare. Laguna se unduiește în purpură și aur. Privirea ta reflectă universuri.

Hibernală

Fulgii intră pe fereastră într-o perdea efervescentă ca un praf de zâne purificat, ca o pudră de zahăr căzând în ceaiul meu cu rom fierbinte, îmbătător. Adu-mi aminte să închid fereastra, să rămână măcar o graniță subțire, între iarnă și mine.

Trezire

Din uitare în uitare stele-n noapte, stele-n zi. 'Negurat petrec în mine. Zorii aspri, cale nouă. Șapte-douăzeci și nouă. Mă atrage, mă distrage. Bumerang. Zece-zece peste prag. Aspri zori, lumină nouă.

Baladă

Sub luna amară la ceasul de seară un zgomot răsună prin nori de furtună.   Din vis te dezleagă rămas fără vlagă priveşti peste unde. Te cheamă, s-ascunde.   Prin ceţuri uitate din lumi depărtate ochiul cel orb aripi de corb.   În ore sparte margini de noapte sfâşie-n spin.   Să ne-adunăm, să aşteptăm, … Continue reading Baladă