Sursa: Pixabay
Dacă m-ai chema, ar zvâcni
o mie de păsări în colivii;
o mie de uși s-ar da-n lături
și s-ar umple văzduhul de păsări
și – ca legătura de chei a pământului –
ar zăngăni apele sub mâinile vântului
și s-ar vesti dezghețul pretutindeni!
Izvoarele-ar căpăta călcâie și pinteni
și-ar începe să călărească la vale
pe trunchiuri de copaci, peste pietrele aspre
și goale;
sloiul albastru al singurătății s-ar sparge
în hău –
tu, dezghețul meu, soarele meu!
Din uitare în uitare
stele-n noapte,
stele-n zi.
‘Negurat petrec în mine.
Zorii aspri,
cale nouă.
Șapte-douăzeci și nouă.
Mă atrage, mă distrage.
Bumerang.
Zece-zece peste prag.
Aspri zori, lumină nouă.
Recomand calduros acest roman, aflat inca in topul preferintelor mele. 🙂
Astăzi vă spun câteva cuvinte despre prima lectură a anului 2020, una foarte frumoasă și pe care vreau să v-o recomand. Cu scrierile Doinei RuștifăcusemcunoștințăcitindromanulManuscrisul fanariot. Recunosccăm-a captivat acealectură, un amestecinteresantdeficțiuneistoricășiceva elemente fantastice, care trebuiesăspuncăînlecturalacare face referire acest articol, anumeMâțaVinerii,predomină.
Acțiunea este plasată tot în Bucureștiul sfârșitului de secol optsprezece, însă cadrul istoric este mai mult un pretext, de această dată, pentru ca autoarea să dea frâu liber uneia dintre cele mai extravagante compoziții care să implice o serie de personaje de-a dreptul ieșite din comun, totul pe fundalul unei capitale valahe descrisă ca un tărâm al miturilor devenite realitate.
Scrisă de această dată la persoana întâi, povestea relatează aventurile unei tinere numită Pâtca, care este de fapt Mâța Vinerii, din tradiția unui soi de magicieni numiți satorini. Aceasta ajunge din Brașov în Bucureștiul natal, convinsă că bunica ei, Maxima Tutilina, a…
View original post 611 more words
Sugestie de lectura!
Dacă erați curioși ce am mai citit de la Fire and Blood încoace, vă mărturisesc că am luat la rând altă “cărămidă”, al patrulea volum din seria Demon, de Peter V. Brett – Tronul de cranii.
Pentru cei nefamiliarizati cu seria, primul volum este Omul Pictat, despre care am scris câte ceva AICI.
Un fantasy epic, medieval, seria pune la bătaie o multitudine de atuuri pentru cititorii care îndrăgesc genul. În principiu, acțiunea are loc chiar aici, pe Pământ, într-un viitor foarte îndepărtat, după ce civilizația fusese de mult spulberată, nu de vreun cataclism natural sau război, ci de ridicarea unor ființe supranaturale din Miezul planetei, care dispar la lumina soarelui însă au puteri imense noaptea. Nimeni nu știe cum și de ce au apărut aceste ființe, numite miezingi sau demoni, la momentul în care începe acțiunea acestei serii. Oamenii trăiesc cu teamă, în sate sau…
View original post 532 more words
Un fantasy epic reusit și original, începutul unei serii aflate in creștere si al unor aventuri de neuitat. Dacă nu l-ați citit încă, vă recomand călduros să o faceți.
Genul fantasy a căpătat de-a lungul timpului o amploare din ce în ce mai mare pe plan internațional. Dacă la un moment dat era considerat un gen minor, de nișă, iată că s-a dezvoltat și are o sumedenie de complexități și de subgenuri de care profanii încă nu au aflat. În ultima vreme și la noi în țară a apărut un nou val fantasy, un avânt în conturarea unor povești care să încânte cititorii acestui gen și, de ce nu, să îi atragă și pe ceilalți.
În acest fel, un alt autor debutant mi-a atras atenția cu al său volum Încleștarea epocilor (publicată inițial sub titlul Cele douăsprezece încuietori, acesta fiind, de fapt, denumirea întregii serii), vorbesc bineînțeles de Ștefan Ciocioi.
Ceea ce m-a determinat în primul rând să îmi doresc să citesc cartea a fost încadrarea în subgenul fantasy medieval, dar și faptul că se…
View original post 841 more words
sursa: Imagine de Yatheesh Gowda Pixabay
Silence in the night.
The unseen face of the moon
is turned upside down.
Gatekeeper by akshay moon, source: Flickr.com
Știu, ar trebui să scriu despre toamnă,
cum se sparge toamna de zidurile mele,
dar nu pot să scriu despre toamnă.
&
Ar trebui să scriu despre iubire,
cum se învolburează ca un vârtej
și apoi respiră ca un lac liniștit,
înconjurat de lotuși,
dar nu pot să scriu despre iubire.
&
Ar trebui să scriu despre oameni,
sfere de conștiință care se ciocnesc iar și iar,
într-un etern joc, de snooker să-i zicem.
Lovind manta, se aliniază bizar,
dar nu vreau să scriu despre oameni.
Sunteti curiosi sa cititi despre ce scriam acum cinci ani? Iata un articol din acele vremuri – din seria limited edition fara diacritice. 😀
Am descoperit de curand aceasta carte in biblioteca, fiind cumva in acel stadiu dintre lecturi, cand nu te poti hotari ce sa citesti in continuare. Am inceput sa citesc si am constatat, nu fara oarecare surprindere, ca imi place foarte tare scriitura autoarei Francoise Sagan. Surprinderea nu consta in acest fapt, de a-mi placea modul cum autoarea scrie, ci mai degraba faptul ca m-a cucerit o carte axata nu pe actiune, ci pe sentiment. Cine imi cunoaste gusturile stie ca, in general, fug de lecturile siropoase, cu un aer greu si desuet, cu romantism exagerat si scene de sex mult prea dese si mult prea trase de par. Aceasta carte are o prospetime deosebita care m-a incantat.
Subiectul cartii este modul in care privim dragostea si ne raportam la ea, la diferite varste si in anumite situatii. Personajele fac parte din clasa burgheziei pariziene iar accentul nu este pus atat…
View original post 379 more words
Va reamintesc impresiile de lectura de acum un an, legate de acest roman si va recomand din nou sa il aveti in vedere, daca nu l-ati citit deja intre timp.
Destine, povești de viață, frânturi de univers… Luminițe sclipind pe marea veșniciei, surprinse într-o clipă de inspirație de poeți, aduse la lumină în paginile cărților de romancieri. Trecut și viitor, istorie, tradiții, dragoste și renunțare, uneori prinse laolaltă și așezate într-o carte de un om talentat și sensibil.
Unde plecăm atunci când plecăm este romanul de debut al Narcisei Cîrligeanu, plin de la un capăt la altul de sentiment, clădit trainic și elegant în același timp, combinând frumusetea atemporală a spiritului românesc cu savoarea capitalelor europene, atunci când în fundal mai simțim șoptind brazii taigalei siberiene și legăturile create pe viață, ba chiar între vieți.
Natalia, eroina romanului este o tânără doctoriță cu chip angelic. Rămasă orfană de tată de timpuriu, cu o mamă care nu și-a revenit niciodată pe deplin, a fost crescută de bunica Smaranda, o femeie cu un trecut plin de…
View original post 546 more words
Super serie. 🙂
Va amintiți probabil că luna trecută am scris câte ceva despre Anotimpul pumnalelor, de Șerban Andrei Mazilu, o carte care m-a impresionat, ba chiar am declarat-o cartea lunii septembrie. Țin să vă spun că Jocul necromanților, continuarea numitului roman, are toate șansele să repete această performanță.
Pe fundamentul clockpunk de care aminteam atunci se ridică o construcție poate mai ingenioasă, mai complexă, întrucât autorul speculează firul epic din finalul primei părți și aduce la viață lumea necromanției, dacă îmi permiteți acest mic joc de cuvinte. Dacă nu ați citit primul volum, vă avertizez că pe ici-colo s-ar putea să găsiți niscaiva spoilere – deh, așa e când prezinți o continuare – așadar să nu ziceți că nu v-am spus.
“Sfântul” Turek, dragul de el, se dovedește a fi cu totul altceva decât ceea ce credeau credincioșii Triumviratului, la fel cum nici Bone nu fusese acel pios…
View original post 722 more words
adropofinspiration 