Nici n-o să credeți

Foarte tare! Multumim, Adolescent Rebel!

SUNT UN ADOLESCENT REBEL

Știu că e greu de crezut, dar asearâ o lună mare și rotundă, cu față de copil bosumflat, stătea agățată de cer și privea în jos cu reproș. Printre mașinile parcate și dincolo de ele, pe un teren neîngrădit, a răsărit o pădure tristă de brazi morți cu soartă trecătoare. Încă mai poartă urmele unei glorii efemere, resturi de beteală strălucitoare și un verde-brad care începe să pălească. După ce și-au trăit visul de mărire, au cunoscut și decăderea cruntă cu umilințe greu de suportat: stau inutili în poziții defensive, răstigniți pe pământ cu ramurile obosite. Între brazii melodramatici zace și o saltea, pe care cineva a aruncat-o. Bravo lui, cred câ are o saltea nouă, care-i îmbunătățește somnul și îi reduce durerile lombare. Omul străzii, pe care-l cheamă Viorel, se bucură cu siguranță de salteaua dintre brazi. Se dezbracă de paltonul vechi și se întinde mulțumit pe saltea, ca…

View original post 448 more words

Gustarea de la ora cinci

Super povestire de citit înainte e Crăciun (și oricând). Love it!

Se mai întâmplă

Se spune că oamenii poartă fiecare, fără excepție, câte o cruce în spate. Aplecați de greutatea ei, unii reușesc să meargă drepți, dar altora urâțenia dinlăuntru, urmare a crucilor duse aiurea, li se transformă într-o cocoașă tare hidoasă la vedere.
Dar pisicile? Pisicile ce-și atârnă de suflet, ce cruci fără voie le pun oamenii în cârcă?
Anelie, tânăra suavă și veselă din blocul cu patru etaje de la marginea unui orășel, ghicise sufletul Prințesei – felina tărcată, născută și crescută din tată în fiu, cum spun semenii umani, în grădina, scara, subsolul și împrejurimile blocului din poveste. Afecțiunea dintre ele fusese o dragoste la prima vedere, deși în lumea ei Prințesa îl avea consort pe Năzdrăvan, un roșcat notoriu în cartier și tată, la rându-i, al multor generații de pisoiași.
Când Anelie venea de la serviciu, Prințesa era nelipsită de la manevrele de parcare a mașinii. Deoparte, dar nu și…

View original post 1,791 more words

Schiță de iarnă – Ana Sylvi

adropofinspiration

schita d eiarnaSursa imaginii: Flickr, Erik Anestad – The lone tree

Copaci negri pe un fond cenușiu,

siluete prea clare pictate în tuș

ca-ntr-un vis de demult, fascinant se descriu

pe acorduri de vioară lipsită de-arcuș.

*

Poți să ghicești al zăpezii regat

cum se-apropie aspru și pur dinspre zări,

din lumină și umbră desenând ne-ncetat

alți copaci, printre ramuri neauzite cântări.

*

Perdeaua de stele continuă să cadă,

Visuri așteaptă germinând sub zăpadă.

View original post

Necazuri cu școala – Daniel Pennac

Un subiect mereu actual. 🙂

adropofinspiration

sursa: arhiva proprie

Necazuri cu școala? Câți dintre noi tresar când aud aceste cuvinte? Dacă e să fim complet sinceri, cred că mulți, dintr-un motiv sau din altul. Eu recunosc că tresar, și nu neapărat fiindcă am avut necazuri mari pe partea de învățătură, cât pe partea de a sta cuminte în bancă șase ore, fără să mă împungă cheful de a pleca. Și-acum mă-nfior, vorba poetului. 😀 Dar despre asta, cu alt prilej, dacă aș avea chef de confesiuni, ceea ce eu de obicei nu prea am. Acum, câteva cuvinte despre eseul autobiografic al lui Daniel Pennac, purtând acest titlu fermecător și motivațional.

Trebuie spus că autorul, de origine corsicană și provensală, pe numele său Daniel Pennacchioni, a fost timp de câteva decenii profesor de franceză, altfel spus de literatură și gramatică a acestei limbi. Tot el a fost însă și un elev cu nenumărate probleme de natură…

View original post 580 more words

Perpetuum mobile – Ana Sylvi

adropofinspiration

perpetuum mobile apples

Ne dăm jos din carusel,

Iarăși ne suim în el.

Zi, noapte, viață, moarte,

Lupte vechi, lupte deșarte.

Adam și Eva tot mereu,

Șarpele pe caduceu.

Caleidoscop, lumini, culori,

Apusuri, răsărituri, nori.

Frânturi de vis, frânturi de viață

Cuprinși sub bolta Ta semeață,

Împrăștiați în înserare,

Scăldați în patimi și uitare

Și însetați de adevăr,

Vrem iarăși să mușcăm din măr.

View original post

Despre furtuni și nu numai

Ceva scris acum trei ani.

adropofinspiration

the-rain-pixabaysursa: Pixabay.com

În fiecare zi aș dori să vă vorbesc despre ceva. Sunt atâtea lucruri pe lumea asta despre care merită să vorbești, încât subiectele nu lipsesc. Nu întotdeauna există însă mediul, posibilitatea, timpul, cheful, inspirația. Dacă iau numai fiecare dintre categoriile de pe blog în parte, sunt nenumărate subiecte care și-ar putea găsi preaplinul, până într-acolo încât să le pun pe coala albă a writer-ului meu.

E necesar însă un fel de catalizator, întocmai ca în chimie. Gândurile sunt uneori ca niște nori de furtună, învolburați și grei, printre care ne poartă vântul de colo-colo și nu găsim un sprijin, o ancoră care să ne dea stabilitatea dorită. Vrei să construiești, dar vântul îți ia materialele și ti le spulberă. Atunci, ai două posibilități: fie cobori cu picioarele pe pământ, creezi pentru tine, în măsura posibilităților, o atmosferă, ajutat de lectură, muzică, orice strop de manifestare artistică sau spirituală…

View original post 477 more words

Vei ști – Ana Sylvi

Vei ști.

adropofinspiration

Tähesadu_2016_-_Meteor_shower_2016

Stelele sunt acolo chiar și când nu le vezi

și știi că sunt acolo, nu trebuie să crezi.

Le vezi pe timpul nopții, zici că deja le știi,

dar nu ai cum să vezi de noaptea toată vei dormi.

Însă de ai momente în care te trezești,

cu ochii mari poți stelele uimit să le privești,

nu vei călca în plasa iluziei de zi

și chiar de vin momente când nu le vezi, vei ști.

View original post

Ziua în care am învățat să zbor – Alina Șerban

Mi-a placut tare mult acest roman. Nu stiu daca se mai gaseste in librarii sau doar prin anticariate, nu stiu de cat succes s-a bucurat, dar ar merita sa fie reeditat. Frumos, elegant, ma bucur ca il am in biblioteca.

adropofinspiration

Ziua in care am invatat sa zbor

Pe această carte am pus ochii citind recenzia făcută de Geo pe Delicatese literare. Acum, dacă tot m-a tentat cu cartea, a făcut o faptă bună și mi-a trimis-o cadou (de fapt ambele volume). Mă bucur foarte mult că a făcut-o și îi mulțumesc pe această cale, fiindcă lista autorilor români pe care i-am citit cu drag s-a îmbogățit cu încă un nume, vorbesc desigur despre autoarea acestui roman, Alina Șerban.

Ziua în care am învățat să zbor” m-a surprins plăcut prin multe aspecte. În primul rând, mi-a plăcut modul în care personajul-narator își desfășoară povestea, deschis, onest, fără fasoane, fără dulcegării și siropoșenii. Poate fiindcă personajul-narator este masculin și autoarea a considerat că îl prinde mai bine acest stil, nu știu, cert este că îmi plac atât introspecțiile lui cât și interacțiunile cu alte personaje.

Acțiunea este plasată într-un cadru urban, germanic, care în ciuda…

View original post 775 more words

Tuareg – Alberto Vázquez-Figueroa

Pentru că azi nu am nimic interesant de spus, recomand, din nou, acest roman. 🙂

adropofinspiration

Tuareg

Am citit câteva recomandări privind acest roman și m-a tentat ceea ce am citit, astfel încât mi-l doream. Auzind acest lucru, doamna Dorina Dănilă mi l-a dăruit, un gest frumos pentru care îi mulțumesc din nou. Acum este rândul meu să îl recomand mai departe, întrucât s-a ridicat la nivelul așteptărilor mele.

Despre tuaregi nu pot spune că știam foarte multe lucruri, în afară de faptul că sunt un popor străvechi al deșertului, foarte mândri și cu tradiții bine stabilite. Acest popor a inspirat autori îndrăgiți, printre care Frank Herbert, autorul seriei Dune, care i-a creat astfel pe fremeni, locuitorii planetei-deșert Arrakis, sau pe Robert Jordan, autorul seriei Roata Timpului, astfel apărând aielii, acel popor războinic din Pustiul Aiel.

Protagonistul acestui roman este un tuareg nobil, Gacel Sayah, supranumit Vânătorul, un om care duce viața pe care au dus-o, la rândul lor, înaintașii lui, timp de sute de ani…

View original post 914 more words

Veniţi după mine tovarăşi! – Follow me mates! – Lucian Blaga

Poezie superba de toamnă, de astă dată de la Blaga.

adropofinspiration

Veniţi după mine tovarăşi!

Prietenilor mei

Veniţi lângă mine tovarăşi! E toamnă,

se coace

pelinul în boabe de struguri

şi-n guşe de viperi veninul.

C-un chiot vreau astăzi să-nchin

în cinstea sălbaticei mele minuni, care pleacă

lăsându-mă singur,

cu plânsul,

cu voi,

şi cu toamna.

Veniţi mai aproape! – şi cel care are

urechi de-auzit să audă:

durerile nu sunt adânci decât atuncea când râd.

Să râdă deci astăzi în mine

amarul

şi-n hohote mari să-şi arunce pocalul în nori!

Veniţi lângă mine, tovarăşi, să bem!

Ha, ha! Ce licăreşte-aşa straniu pe cer?

E cornul de lună?

Nu, nu! E un ciob dintr-o cupă de aur,

ce-am spart-o de boltă

cu braţul de fier.

Sunt beat şi aş vrea să dărâm tot ce-i vis,

ce e templu şi-altar!

Veniţi lângă mine, tovarăşi! Ca mâine-o să mor,

dar vă las moştenire,

superbul meu craniu, din care să beţi

pelin

când vi-e…

View original post 201 more words