Seară mediteraneană/Mediterranean Evening – Lucian Blaga (traducerea mea)

Ziua Blaga ❤

adropofinspiration

sursa: pikrepo

Faruri ghicite

pe mare dau semn.

Viespii se-nchid în

cristale de lemn.

Se strânge în țărnă

de nu știu ce chin,

ca o mână crispată,

amarnicul spin.

Adie sud cald

prin urnele sparte,

prin sângele meu,

prin fluier departe.

Din Hades, cântând

privighetorile vin,

s-așează pe masă

‘ntre pâne și vin.

 

sursa: pxhere

Beacons from lighthouses

fly over seas.

Wasps lock away in

crystals from trees.

Closed up in the dust

of torments unknown,

just like a wry hand,

the grievous thorn.

From South warm breeze blowing

through my broken urns,

through my veins and blood,

from whistle it turns.

Singing, from Hades

the nightingales come,

they sit on the table

‘tween the bread and the wine.

View original post

Stilul marinăresc

Un articol mai vechi, dar hei, stilul marinăresc merge oricând. Nu?

adropofinspiration

Pentru că deja vara se apropie cu pași repezi și la fel vacanța, articolul de azi aduce în atenție trei culori foarte îndrăgite în sezonul estival, combinate într-un stil care a ajuns deja clasic – stilul marinăresc a. k. a. Nautical.

Alăturările de bleumarin, alb și roșu sunt, cel puțin din punctul meu de vedere mereu în actualitate. Se potrivesc în general oricui, sunt versatile și pot fi purtate de toate categoriile de vârstă (de la pici de vârsta dlui Goe și până la seniori), un stil care dă un aer proaspăt indiferent că vorbim de ținute masculine sau feminine.

Iată o rochie superbă, vaporoasă, semitransparentă în dungi, foarte potrivită pentru serile de vară.

Acesta este un model potrivit pentru zi, o rochie vintage în stilul anilor ’50.

Un șort fermecător navy-blue, însoțit de un top cu decolteu în V, cu dungi.

Câteva piese de încălțăminte potrivite pentru acest…

View original post 162 more words

Legenda lui Prier

Una dintre cele mai frumoase poezii despre Prier…

Dum spiro spero

La umbra zvonului pribeagstau amagite de cuvinte
Un pumn de snoave pe-un șiragvrăjit de cloanțe pervertite,
Șoptindu-i vântului poveștidespre năluci ce-și poartă nada
Prin năzbâtiile lumești ironizându-i bufonada.

Când primăveri se prind în crâng din marea cerului se-adapă
Un vânt bezmetic și nătâng înșurubând pădurea toată
Cu un fior de bazaochi, cu snoavele pornite-n basme,
Lăsându-i nopțile-n deochi de ghidușii și de fantasme.

Cândva trăia pe-acest meleag Prier, o tânără vicleană,
Cu gânduri negre-n rămășag, însingurată și orfană.
Legenda spune că era a nopților neagră făptură
Bătându-și joc de tot ce sta în calea ei pe bătătură.

Tot pe atunci prin an trecea Litharius, luna uitată,
C-un gând senin, ca o mărgea, de astre binecuvântată.
Dar fetei pizma îizâmbitaman în prima noapte-a lunii
Lăsând demoni a se-nfrăți sub mantiile urâciunii.

Și-n nebunia unui gând petarde aruncă-n hambarul
Unui moșneag, stârnind voit un foc mistuitor, coșmarul.
În agonia spaimelor,nevinovații…

View original post 416 more words

De Gustibus: povești și rețete savuroase – Maria Metco

Azi (încă) e Ziua Internațională a Pizzei. Pentru cei care nu mă citeați acum aproape trei ani, un articol din seria cu autori faini români și mâncărurile lor preferate – cărți bune și mâncare bună.
Vedeta acestui articol anume este chiar pizza, preparată irezistibil de doamna Maria Metco, o artistă completă, un spirit rafinat.

adropofinspiration

Dragi prieteni ai blogului, ai lecturii și artei culinare, știți deja că am conceput o nouă serie de articole numită, general: De Gustibus – povești și rețete savuroase, unde în fiecare lună doresc să aduc în atenția voastră o combinație cât mai reușită de lucruri plăcute, lucruri de care avem atâta nevoie, acum și mereu: cărți bune, citite de mine și rețete gustoase, propuse chiar de scriitori.

Primul articol a apărut în februarie și îl puteți găsi AICI, în caz că l-ați ratat cumva. Astăzi am plăcerea și onoarea de a o avea drept invitată pe una dintre cele mai promițătoare scriitoare din ultimii ani, de fapt una dintre cele mai promițătoare artiste, ca să fiu exactă. Nu de alta, dar doamna Maria Metco face artă din tot ce atinge, fie că vorbim despre literatură, fotografie sau pictură. Deși a îndrăznit de curând să dea aripi acestor imbolduri…

View original post 358 more words

Portretul chinezesc

Cine nu s-a jucat atunci, poate vrea să se joace acum! 🙂

adropofinspiration

Am văzut acest interesant exercițiu întâi la Geo de pe Just Reading My Books, care a preluat la rândul ei ideea de pe Clipe de reverie. Iată ce a ieșit:

Dacă aș fi o carte, aș fi… Calea regilor, de Brandon Sanderson

Dacă aș fi un personaj dintr-o carte, aș fi… Musashi

Dacă aș fi un film artistic/desen animat/serial, aș fi… Lord of the Rings

Dacă aș fi o țară, aș fi… Peru

Dacă aș fi un oraș, aș fi… Roma

Dacă aș fi un instrument muzical, aș fi… chitară

Dacă aș fi o cântăreață/actriță, aș fi… Salma Hayek

Dacă aș fi un fenomen al naturii, aș fi… aurora boreală

Dacă aș fi un pictor, aș fi… un renascentist

Dacă aș fi pictură, aș fi… Nașterea lui Venus, de Botticelli

Dacă aș fi superputere, aș fi… teleportarea

Dacă aș fi personalitate istorică, aș fi… Musashi

Dacă aș…

View original post 89 more words

Nici n-o să credeți

Foarte tare! Multumim, Adolescent Rebel!

SUNT UN ADOLESCENT REBEL

Știu că e greu de crezut, dar asearâ o lună mare și rotundă, cu față de copil bosumflat, stătea agățată de cer și privea în jos cu reproș. Printre mașinile parcate și dincolo de ele, pe un teren neîngrădit, a răsărit o pădure tristă de brazi morți cu soartă trecătoare. Încă mai poartă urmele unei glorii efemere, resturi de beteală strălucitoare și un verde-brad care începe să pălească. După ce și-au trăit visul de mărire, au cunoscut și decăderea cruntă cu umilințe greu de suportat: stau inutili în poziții defensive, răstigniți pe pământ cu ramurile obosite. Între brazii melodramatici zace și o saltea, pe care cineva a aruncat-o. Bravo lui, cred câ are o saltea nouă, care-i îmbunătățește somnul și îi reduce durerile lombare. Omul străzii, pe care-l cheamă Viorel, se bucură cu siguranță de salteaua dintre brazi. Se dezbracă de paltonul vechi și se întinde mulțumit pe saltea, ca…

View original post 448 more words

Gustarea de la ora cinci

Super povestire de citit înainte e Crăciun (și oricând). Love it!

Se mai întâmplă

Se spune că oamenii poartă fiecare, fără excepție, câte o cruce în spate. Aplecați de greutatea ei, unii reușesc să meargă drepți, dar altora urâțenia dinlăuntru, urmare a crucilor duse aiurea, li se transformă într-o cocoașă tare hidoasă la vedere.
Dar pisicile? Pisicile ce-și atârnă de suflet, ce cruci fără voie le pun oamenii în cârcă?
Anelie, tânăra suavă și veselă din blocul cu patru etaje de la marginea unui orășel, ghicise sufletul Prințesei – felina tărcată, născută și crescută din tată în fiu, cum spun semenii umani, în grădina, scara, subsolul și împrejurimile blocului din poveste. Afecțiunea dintre ele fusese o dragoste la prima vedere, deși în lumea ei Prințesa îl avea consort pe Năzdrăvan, un roșcat notoriu în cartier și tată, la rându-i, al multor generații de pisoiași.
Când Anelie venea de la serviciu, Prințesa era nelipsită de la manevrele de parcare a mașinii. Deoparte, dar nu și…

View original post 1,791 more words

Schiță de iarnă – Ana Sylvi

adropofinspiration

Sursa imaginii: Flickr, Erik Anestad – The lone tree

Copaci negri pe un fond cenușiu,

siluete prea clare pictate în tuș

ca-ntr-un vis de demult, fascinant se descriu

pe acorduri de vioară lipsită de-arcuș.

*

Poți să ghicești al zăpezii regat

cum se-apropie aspru și pur dinspre zări,

din lumină și umbră desenând ne-ncetat

alți copaci, printre ramuri neauzite cântări.

*

Perdeaua de stele continuă să cadă,

Visuri așteaptă germinând sub zăpadă.

View original post

Necazuri cu școala – Daniel Pennac

Un subiect mereu actual. 🙂

adropofinspiration

sursa: arhiva proprie

Necazuri cu școala? Câți dintre noi tresar când aud aceste cuvinte? Dacă e să fim complet sinceri, cred că mulți, dintr-un motiv sau din altul. Eu recunosc că tresar, și nu neapărat fiindcă am avut necazuri mari pe partea de învățătură, cât pe partea de a sta cuminte în bancă șase ore, fără să mă împungă cheful de a pleca. Și-acum mă-nfior, vorba poetului. 😀 Dar despre asta, cu alt prilej, dacă aș avea chef de confesiuni, ceea ce eu de obicei nu prea am. Acum, câteva cuvinte despre eseul autobiografic al lui Daniel Pennac, purtând acest titlu fermecător și motivațional.

Trebuie spus că autorul, de origine corsicană și provensală, pe numele său Daniel Pennacchioni, a fost timp de câteva decenii profesor de franceză, altfel spus de literatură și gramatică a acestei limbi. Tot el a fost însă și un elev cu nenumărate probleme de natură…

View original post 580 more words

Perpetuum mobile – Ana Sylvi

adropofinspiration

Ne dăm jos din carusel,

Iarăși ne suim în el.

Zi, noapte, viață, moarte,

Lupte vechi, lupte deșarte.

Adam și Eva tot mereu,

Șarpele pe caduceu.

Caleidoscop, lumini, culori,

Apusuri, răsărituri, nori.

Frânturi de vis, frânturi de viață

Cuprinși sub bolta Ta semeață,

Împrăștiați în înserare,

Scăldați în patimi și uitare

Și însetați de adevăr,

Vrem iarăși să mușcăm din măr.

View original post