Prietenii dreptății – Marina Costa

This slideshow requires JavaScript.

Tocmai am terminat de citit “Prietenii dreptății”, de Marina Costa, roman câștigat în cadrul unui concurs organizat pe blogul autoarei, așa că revin cu impresii la cald. Am fost foarte curioasă în legătură cu acest roman, mai ales că aflasem că are la bază o poveste cu multe elemente care țin de Mexic. Autoarea nu se dezminte și, întocmai ca în “Echipajul”, roman prezentat aici, unde ne întâlnim cu tradițiile grecilor și lipovenilor de la Dunăre, reușește să creeze o atmosferă aparte și să ne redea prin dans, cântec, tradiții o întreagă lume – cea din nordul Mexicului, de la granița cu Statele Unite, dar și cea din alte state mexicane cu reprezentanți în acele locuri de frontieră. Adiacent, descoperim atmosfera din Arizona, stat aflat în sudul Statelor Unite, prin ochii tinerei Emilia Roșu care, rămasă orfană de ambii părinți în România, este preluată de rudele din SUA, ajungând astfel să se numească Emily Reid și să locuiască într-un orășel de graniță, Nogales. Acțiunea se derulează undeva în anii ’70, poate ’80 – nu sunt date fixe, doar repere care ne introduc în orizontul acelor timpuri.

Emilia este surprinsă să găsească o Arizona total diferită de cea din imaginația ei, alimentată de cărți despre Vestul Sălbatic. Ea este o cititoare împătimită, o fire dintr-o bucată, fără fasoane, sinceră și directă. Se avântă total în noua ei lume, împrietenindu-se pe rând cu persoane de etnii diferite, intrând într-un grup de pe strada ei cărora reușește să le inducă principii solide și valori, devenind astfel “Prietenii dreptății”.

Ușor-ușor, ca urmare a firii sale voluntare și justițiare, se integrează și în grupul mexicanilor din orășel, iar astfel pătrunde în mijlocul unui stil de viață cu totul deosebit.

Ajunge să fie împătimită de corride, faimoasele lupte cu tauri, unde toreadorul și taurul sunt angrenați într-un dans mortal. Corrida este un fenomen foarte controversat, iar autoarea are grijă să expună diferite puncte de vedere în legătură cu acesta, de la cele pro la cele contra, prin vocea personajelor.

Partea care mi-a plăcut cel mai mult este cea legată de muzică și dansuri. Este foarte frumos redată pasiunea mexicanilor pentru muzică, fie mariachi sau norteña și am primit o lecție valoroasă despre stilurile de dans și instrumentele folosite.

O temă pe care autoarea o folosește în romanele sale este întâlnirea culturilor. Prin intermediul protagoniștilor, ea pledează pentru toleranță, înțelegere, schimb cultural, trăirea emoțiilor universale. Ne poartă pașii din arenă în clubul unde se antrenează formația, la dueluri între grupuri de cântăreți și chiar în rezervațiile nativilor americani din zonă.

În roman am găsit și o pledoarie pentru sentimente frățești, inclusiv în ceea ce privește religia. Deși Emilia este ortodoxă și nu se dezice de aceasta, acceptă cu inima deschisă atât catolicismul din zonă, cât și înțelepciunea vechilor indieni. Este redată în contrast atitudinea aspră a rudelor Emiliei, aparținând unui cult neprecizat, cu blândețea și înțelegerea părintelui Simón. Este transmis astfel un mesaj de o mare frumusețe, de acceptare și de înțelepciune, a faptului că nimeni nu deține adevărul absolut, în afara divinității.

Romanul abordează și o temă socială, cea a diverselor ciocniri între grupările de stradă, fie pe criterii etnice, fie pe criterii teritoriale sau orice alt tip de rivalitate, inclusiv pornind de la cupluri formate în stil Romeo și Julieta.

Emilia promovează deschiderea minții, onestitatea, lărgirea orizonturilor prin studiu. Povestea de dragoste din roman este fermecătoare, mi-a plăcut mult cuplul Emilia – José. Relația lor nu este idealizată, trecând prin momente bune și mai puțin bune, însă acolo unde există iubire adevărată, ea depășește obstacolele. Păcat că nu a putut fi la fel pentru Rodrigo și Louise, o poveste de dragoste marcată însă de tragedie și dramatism.

Veți întâlni din abundență referiri literare, istorice, cinematografice, muzicale, geografice, chiar și sportive (mare plus pentru fotbal!). Îmi place modul în care Marina Costa inserează multe informații cu rol educativ în romane, eu pot spune că am învățat lucruri noi citind acest roman, pe lângă cele deja știute.

Așa este cazul cu cele două orașe – Nogales, Arizona, SUA și Heroica Nogales, Sonora, Mexic. O linie de frontieră a despărțit la un moment dat aceste două orașe, numite și “orașe gemene” sau ” oraș din oglindă”. Orașul mexican este mult mai mare decât cel american, însă membri ai comunității trăiesc de ambele lături ale frontierei. Romanul este populat de numeroase personaje, toate frumos creionate, fiecare contribuind la tabloul general.

După terminarea liceului, Emilia trebuie să decidă: rămâne în SUA sau se întoarce în România? În ciuda implicării sale intense în viața socială de acolo, inima îi rămâne la țara natală, pe care a promovat-o inclusiv în timpul șederii în Nogales. Decizia ar putea însă să o coste pierderea marii iubiri.

Vă invit să îi descoperiți pe “Prietenii dreptății”, într-o poveste emoționantă și captivantă.