M-am gandit sa mai adaug o creatie proprie. Enjoy!
Era un fapt poate banal,
O odisee necunoscută
Intâlnirea lor sub soarele pal
Şi lumea în care păreau că discută.
Privirea tristă din ochi de metal
Ca floarea suavă se scutură-n lună,
Cu zâmbet subţire ca de pumnal
Iluziile încă şi le adună.
………………………………………….
Iar continuarea e şi mai nebună.
Cu zâmbet subţire ca de pumnal,
Ca floarea suavă se scutură-n lună
Privirea tristă din ochi de metal.
Lumea în care păreau că discută
Şi întâlnirea sub soarele pal
Sunt o odisee necunoscută
Ce nu cunoaşte niciun final.
Love it!!!! :*
LikeLiked by 2 people
❤
LikeLike
❤️❤️❤️❤️🌺
LikeLiked by 2 people
❤
LikeLiked by 1 person
💜 e foarte frumoasă!
LikeLiked by 1 person
❤
LikeLike
Îmi place foarte mult! 💓 Ar trebui să le aduni într-un volum de poezii. Felicitări!
LikeLiked by 1 person
Multumesc! Oricine poate citi aceste poezii aici pe blog, daca va plac voi mai posta. Nu cred ca am destule pentru un volum oricum, cel putin deocamdata 🙂
LikeLike
Frumoasă poezie! Felicitări!
LikeLiked by 1 person
Multumesc! 🙂
LikeLiked by 1 person
Minunată! !! Îmi place foarte mult!
LikeLiked by 1 person
Multumesc frumos, Oli! ❤
LikeLike
Felicitări! Îmi place foarte mult!
LikeLiked by 1 person
Multumesc frumos, Tyna! ❤
LikeLike
Reblogged this on adropofinspiration.
LikeLike
Minunate versuri, felicitări! ❤ Transmit multă emoție.
LikeLiked by 1 person
Multumesc, Oana! ❤
LikeLiked by 1 person
Cît cunosc privirile metalice… poate chiar se adună intr-o zi într-un volum de platină 🙂
LikeLiked by 1 person
Chiar asa! 🙂
LikeLike