Se lasă noaptea… – Ana Sylvi

O poezie de acum vreo 15 ani.

Se lasă noaptea de catifea

Iar tu eşti pierdut în inima mea.

Inimă, imensă mare de sânge

Câte epave pierdute vei strânge?

 

Se lasă noaptea şi nu mai ştiu

Dacă-i devreme sau dacă-i târziu.

Târziu dac-ar fi, n-aş mai putea

Să fac pentru tine nimic altceva.

 

Dar dacă speranţa nu a apus

Odată cu soarele ce-acuma e dus

Să-ncerc în amurg o alt-aventură

Să plec cu catargele-ndreptate spre lună…