Furia Roșie – Pierce Brown

Seriile fantasy bune sunt niște minunății și mă simt profund recunoscătoare când mai descopăr încă una. Deși nu mă feresc deloc de așa-numitele “cărămizi”, uneori aștept să le abordez tocmai pentru a găsi un moment în care să le dedic tot timpul necesar. Așa am făcut și în acest caz, însă ceea ce m-a surprins a fost faptul că nu era nevoie de atâtea precauții. “Furia Roșie” este un SF care îți provoacă o furie a cititului. Cartea această parcă s-a citit singură, nici mie nu îmi venea să cred că are o asemenea fluiditate și instigă o poftă de a da pagină după pagină, pentru a nu pierde niciun moment de acțiune intensă.

Începutul doar a mers puțin mai greoi, însă a meritat cu prisosință să îl parcurg.

Acțiunea se petrece undeva în viitor, în Sistemul Solar care a fost populat de urmașii pământenilor. Aceștia se prezintă acum structurați pe caste, într-un sistem social amplu unde, prin manipulări genetice, fiecare își are locul  prestabilit și, mai ales, rolul său.

Pe Marte, în subteran, cei Roșii muncesc din greu pentru a fora după helium-3, un element absolut necesar pentru terrafomare, adică procesul prin care planetele nelocuibile se transformă în planete care pot adăposti viață. Li se spune că sunt pionieri ai colonizării, că eforturile lor vor duce la transformarea lui Marte într-o altă casă pentru umanitate. Realitatea este, evident, alta.

Darrow are 16 ani și este Sondor al Iadului, adică își câștigă existența manevrând cele mai riscante echipamente pentru a fora după helium-3. Împreună cu clanul său, muncesc cu toții ca niște furnici, primind doar firmituri pentru eforturile lor. Se confruntă cu alte clanuri pentru a primi beneficii, într-o lume dominată de manipulare și nedreptate. Eo, soția lui Darrow, are alte planuri. După o noapte aparte și o dimineață petrecută împreună în sfârșit la lumina soarelui, alege să se sacrifice, să devină o martiră, pentru ca Darrow să își croiască un nou drum, care să ducă la eliberarea tuturor semenilor lor din această sclavie perpetuă. Îi sfidează pe Aurii, liderii acestui sistem ierarhic și plătește cu prețul vieții, fiind condamnată la spânzurătoare. Totul doar pentru că a cântat un cântec interzis. La rândul lui, Darrow va fi condamnat la moarte findca a dat jos trupul soției pentru a o îngropa.

Cu toate acestea, Darrow nu va muri, ci va fi doar considerat mort. Unchiul lui îl trimite grupării Fiii lui Ares, unde unul dintre lideri, misteriosul Dancer, are planuri mărețe pentru el. Astfel, Darrow suportă o serie de operații multiple și extrem de laborioase care îl transformă într-un veritabil Auriu, totodată fiind antrenat special pentru a putea îndeplini atare rol și de a intra ca student la Institutul elitei Auriilor.

El are parte de două mari șocuri: în primul rând, realitatea nu era deloc așa cum li se înfățișa lor în subteran, pe ecranele holografice: Marte este deja terraformat și chiar cât se poate de evoluat. Roșii de Jos, cum sunt ei numiți, sunt manipulați și ținuți în minciună. În al doilea rând, odată admis la Institut cu un punctaj foarte bun, va descoperi că testele nu sunt deloc ceea ce și-a imaginat. Lumea Auriilor este, într-un fel, la fel de dură ca și cea din subterane: o competiție acerbă pentru supremație, unde cei care nu rezistă plătesc cu viața, unde la tot pasul te confrunți cu pericole extreme.

Studenții sunt organizați în Case purtând numele zeităților principale din Olimp, în varianta romană. De fapt, întreaga societate se bazează pe vechile valori romane și, într-o măsură mai mică, grecești.

Darrow întruchipează acum idealul societății, un Auriu – e drept, ultimul reprezentant al unei familii modeste, Andromedus. Pe interior, este tot băiatul Roșu, măcinat de furie dar și de dorința de a realiza visul lui Eo. De-a lungul cărții, va lega prietenii și dușmănii cu ceilalți Aurii, atât din propria Casă dar și din cele rivale. Deși conflictul intern are un grad mare de intensitate, acțiunea este atât de trepindantă încât te poartă, alături de Darrow, într-un adevărat vârtej. Nu are timp să stea prea mult pe gânduri sau să cugete adânc la condiția lui. Pentru ca toate acestea să aibă un sens, el trebuie să învingă. Modul său de acțiune este foarte diferit de al celor din jur, practic aproape unic prin complexitate, deși ceilalți Aurii sunt, în marea lor majoritate, redutabili. Se va dovedi însă că și aceste jocuri, de care depinde viitorul celor care vor deveni Însemnați, adică adevărați lideri chiar și printre Aurii, este manipulat și manevrat de ițele politicii.

Lucrul acesta trezește furia în Darrow, care se dă peste cap să le strice planurile celor sus-puși, începând astfel o demonstrație de rațiune și nebunie, într-un mix fascinant. Într-o lume ostilă, fără să mai știe nimic de cei care l-au trimis în această misiune complicată, Darrow este impresionant în toate sensurile: uman și inuman, multiplele lui fațete pot fi stăpânite doar de un gând, acela de a duce mai departe visul lui Eo. Mai are o șansă la dragoste, pe care o crede pierdută când descoperă cine este Auria cu care leagă o relație specială.

Tânărul autor Pierce Brown a făcut minunății cu această carte, din punctul meu de vedere. După ce o citești, nu ai altceva de făcut decât să iei rapid la citit următorul volum, “Furia Aurie”. Eu exact așa am procedat și mă felicit pentru decizia luată, pentru că seria continuă cel puțin la fel de spectaculos.

Vă recomand călduros acest roman și, așa cum mai procedez uneori, alătur și o melodie care cred că i se potrivește bine lui Darrow. ❤