Cartea și vremurile

sursa: pikrepo.com

Zilele acestea am observat, nu fără puțină uimire, o tendință de a lua în râs îndemnurile la lectură, pe motivul că trăind vremuri așa grele și nesigure, mai ales din punct de vedere economic, cui îi mai arde de citit? Inclusiv am citit un interviu în care un scriitor, doamnelor și domnilor (nu i-am reținut numele), afirmă că în timpuri ca acestea nu mai avem nevoie de povești. Atenție, deci, un scriitor care afirmă că nu mai este nevoie de povești. Din punctul meu de vedere, ar trebui să își găsească o altă vocație.

Departe de mine ideea că ar trebui ca banii de mâncare ai familiei să fie cheltuiți pe cărți. Sunt de acord că trebuie să fim atenți la cheltuieli, la buzunar. Să reducem cheltuielile acolo unde nu ne mai permitem anumite lucruri, vrând-nevrând. Faptul că nu mai putem aloca bani pentru cumpărarea de cărți noi nu înseamnă însă că nu le mai putem citi (sau reciti) pe cele pe care deja le avem.

Mulți oameni au acasă o bibliotecă, din pasiune sau chiar de decor. Sunt foarte puțini cei care nu au câteva cărți în casă, pe un raft. Multă lume venea cu scuza (acceptabilă, de altminteri, în vremuri ocupate) de a nu avea suficient timp pentru lectură, chiar dacă exista o deschidere în acest sens. Acum, în aceste zile în care este mai mult timp pentru mulți oameni, nu se mai poate fiindcă grijile nu ne lasă să citim. Bun, să presupunem că nu putem citi de îngrijorare, și atunci ce facem? Ne holbăm în gol la pereți? Ne putem însă concentra pe Netflix sau pe știri non-stop? Fix lectura a devenit o activitate superficială acum.

Cred că nu este un secret pentru nimeni că mulți scriitori (majoritatea, aș îndrăzni să zic) au dus o viață grea, plină de probleme de tot felul, ca să nu mai zic de dificultăți financiare. Luați-l de exemplu pe Eminescu, dacă vreți. Dacă Eminescu n-ar mai fi citit sau n-ar mai fi scris din cauza sărăciei, mai aveam noi acum ocazia să ne delectăm cu operele lui?

Gândiți-vă la toți cei care au fost persecutați de-a lungul vremii pentru setea lor de cunoaștere, dorința de a citi, de a studia. Unii au plătit cu viața, alții au fost pe punctul să o facă. Un exemplu mai recent este Malala, cea care a fost pe punctul de a-și pierde viața, împușcată de talibani. Oare Malala asta nu avea nici o grijă pe lume? Îi ardea numai de citit, ca să mă exprim și eu în ton cu revolta.

Deci, în timp ce unora le arde de citit în loc să își vadă de treaba lor, altora le arde de scris. J.K. Rowling, de exemplu, a scris Harry Potter într-o perioadă extrem de grea, singură, divorțată cu un copil, fără slujbă. În mod singur nu-și făcea griji de niciun fel.

Să fim sinceri: nu toată lumea găsește oportun să citească în această perioadă. Majoritatea dintre ei nu o făceau nici înainte. Nu am nimic împotrivă, e decizia lor și o respect. Dar de aici să vină unii, culmea, dintre cei care citesc, ba chiar și scriitori, să ne spună că, în aceste zile, cititul e un moft? Asta mie îmi sună a ipocrizie.

Da, unii vor încă să citească. Din varii motive. Nu cred că a băgat nimeni cuiva cartea pe gat cu forța. Continuăm să promovăm lectura? Da, pentru că e încă nevoie. Va mai fi nevoie. Trebuie să mergem înainte, iar nu cartea ne împiedică să facem asta. Literatura, arta în general, trebuie să mergă înainte, pentru binele tuturor.

Recomand Agonie și extaz, de Irving Stone, o carte pe care am citit-o în urmă cu mulți ani. Ce viață a dus Michelangelo, prin ce lipsuri a trecut, ce eforturi titanice a făcut să își creeze arta.

În concluzie, nu îndemn pe nimeni să își dea banii de mâncare pe cărți. Acele cărți de pe raft, care încă așteaptă să fie citite, sunt o altă chestiune. Ba chiar recitirea unor cărți care v-au plăcut și v-au inspirat odinioară. Departe de a fi un capriciu, veți vedea cum lectura are efecte practice, concrete, solide, în bine.

Este periculos să se perpetueze ideea că lectura și situația financiară mai instabilă sau chiar precară sunt incompatibile. Astfel, unii vor înțelege că nu au nici o șansă să se ridice prin învățătură, că nu mai are niciun rost să citească, să studieze. Din contră, pentru a ridica o comunitate, e nevoie de carte.

De Ziua Internațională a Cărții, la mulți ani și multă sănătate tuturor celor care iubesc cărțile, precum și celor care le vor iubi de acum înainte. Nu lăsați pe nimeni să vă ia dreptul la cultură, la cunoaștere, la experiențe, sau să îl bagatelizeze, aplicându-i eticheta superficialului! Prin cultură, prin știință, reușim să avem un discernământ mai mare, să extragem propriile păreri și concluzii, chiar daca nu trebuie să uităm să trecem totul prin sita conștiinței, a inimii chiar. Sau, ca să parafrazez un articol simpatic în limba engleză citit recent, nu credeți tot ce vedeți în palantir (fanii lui Tolkien înțeleg)!