Autentic

sursa: pinterest

Trăim într-o epocă în care informația circulă cu viteză uluitoare. Poate vă amintiți de poveștile în care eroii își doreau să călătorească cu viteza gândului – chiar dacă noi înșine nu facem asta fizic, practic accesăm foarte repede gânduri, idei, știri și așa mai departe.

Multe trec pe dinainte, În auz ne sună multe,spunea marele Eminescu. Este, deci, cumva firesc ca, până la un punct, să ne influențăm reciproc (nu mă refer la cei numiți influenceri, ci mai degrabă la toți cei care aleg să transmită un mesaj prin cuvântul scris sau vorbit – bloggeri, vloggeri, scriitori, jurnaliști, publicitari, ba chiar și la artiști plastici, muzicieni, etc., indiferent de anvergura bazinului lor de influență).

Orice lucru poate să inspire, în funcție de caz – un răsărit de soare, o floare, un nor cu o formă ciudată, o seară la un bistro, o muzică revărsându-se lent din spatele unui misterios gard viu, împodobit de flori, sau, din contra, forfotul și agitația oamenilor, a contrarierilor, a descărcărilor de tot felul, a haosului care se împrăștie pe nesimțite.

Indiferent că alegem o sursă sau alta de inspirație, este foarte important să o trecem ulterior prin filtrul nostru personal.

Se folosește des sintagma ” nu ai inventat tu roata sau apa caldă” și e foarte adevărat. În plus, este imposibil, din toată această abundență de informații, să nu prinzi ceva din zbor chiar fără să îți dai seama. Acea frântură de informație însă, fiecare o preluăm și o dezvoltăm în stilul nostru, ceea ce face, până la urmă, să merite efortul (marele efort! 😀 ) de a butona telefoanele, de a vedea ce se află la un click (sau apăsare de deget) distanță.

Ce m-a făcut să scriu despre acestea? În ultima vreme, am tot citit despre (sau am observat) maniera în care circulă unele idei. Există oameni care s-au specializat în a prelua ideile bune ale altora și a le folosi, exact așa cum sunt, fără să le mai treacă prin acel filtru al autenticității de care vă spuneam. De obicei, acest lucru se întâmplă acolo unde se urmărește un profit rapid, un câștig ușor, ca metodă pe termen scurt. De la un capăt la altul al lumii informației, ideile sar de colo-colo precum niște sprințare baloane de săpun, ajungând în cele din urmă să obosească auditoriul prin repetiție. Aici intervine problema: să zicem că X e un tip inventiv, îi merge mintea, ii place să găsească fel de fel de idei de promovare sau de exprimare. Le concepe, le pune în practică. Oamenii reacționează pozitiv, e totul bine. Apoi, vine Y, apoi Z, cu o imagine sau campanie identică sau aproape identică. Piața e inundată de acest trend, iar trend-setter-ul ajunge să fie și el luat de giganticul val. Cine mai știe cine a fost cel care a dat startul? Cât de mult mai contează azi să fii un deschizător de drumuri?

Odinioară, era mai simplu din acest punct de vedere. Idei s-au perpetuat de când e lumea, dar era mult mai evident de unde a pornit totul. Acum, totul e doar un amalgam de noțiuni, o avalanșă de concepte și de date care obosește și năucește, atunci când e folosită în masă. Parcă am fi în vault-ul lui Bellatrix Lestrange, în ultima parte din seria Harry Potter, unde cupa Helgăi Hufflepuff se multiplică la fiecare nouă atingere, ca și restul tezaurului de acolo. Greu să descoperi originalul printre mii și mii de copii, toate sclipitoare, toate fac cu ochiul. Nu văd decât o soluție: să fim noi înșine, chiar dacă nu suntem perfecți. Nu suntem, dar putem să ne perfecționăm, să ne îmbunătățim. Nu tot ce strălucește e aur, iar ce e prea mult, adesea strică.