Stăpânul umbrelor. Zorii războiului – Ana-Maria Negrilă

Stăpânul umbrelor. Zorii războiului, de Ana-Maria Negrilă este unul dintre romanele mult așteptate de mine, încă de când am pătruns în universul creat de autoare, odată cu citirea primului volum din această aventură epică – Stăpânul umbrelor. Trezirea. În virtutea faptului că acțiunea acestui dark fantasy se petrece pe aceeași planetă de bază din trilogia Stelarium – Galene – am ținut să citesc și aceste trei romane SF, o decizie pentru care apoi m-am felicitat, fiindcă împreună alcătuiesc unul dintre cele mai frumoase ansambluri SF&F citite de mine până în ziua de azi. De fapt, într-atât a fost efectul creat, încât am făcut ceva ce nu mai reușisem să fac de mult timp, de ani întregi chiar, deși mi-am dorit de multe ori – să recitesc o carte. Am recitit, deci, Stăpânul umbrelor. Trezirea, continuând fără vreo pauză lectura cu romanul proaspăt apărut.

Nu este musai să citiți și seria Stelarium, dacă vreți să rămâneți numai în zona fantasy, însă vă spun cu toată sinceritatea că ar fi păcat să nu o faceți. Acțiunile celor două serii nu au o legătură directă, dar pentru conceptul în sine și frumusețea stilului, cu siguranță merită citite ca un ansamblu, ca un tot.

Noul roman reia acțiunea de acolo de unde rămăsese – toate drumurile merg spre Khale, regatul nordic unde lucrurile par să se așeze, dar în realitate se complică foarte tare. Piesele au fost poziționate pe tabla de joc, zarurile au fost aruncate, dar cine sunt pionii și cine conducătorii jocului? Aceste lucruri se vor lămuri treptat, pe parcursul lecturii, fiindcă autoarea preia toate firele epice începute în primul volum și le aduce împreună într-o construcție amplă, însă punctată cu toate atuurile unui stil bine conturat, cizelat și autentic.

Dacă ați citit primul volum, veți înțelege despre ceea ce urmează să scriu în continuare, dacă nu, nu constituie spoilere majore, dar ar fi indicat să parcurgeți articolul dedicat primei părți și, mai ales, să o citiți, cu avantajul de a avea și volumul al doilea la îndemână chiar acum.

Pe de o parte, îi avem pe Sedara, Tallen și Crato, porniți din Parene pentru a o pune pe tânără drept regină la dreapta regelui Caan, care, cu ajutorul preparatorului antic Varydd, s-a descotorosit de tutela lui Hharet. Din suita lor fac parte și trioul răzbunător – Neelen, Ellore și Larneea, precum și Garen, aflat sub ochiul vigilent al lui Mikel și, mai ales, al misteriosului preparator Kenner, care pare să fie implicat în mai toate manevrele strategice ale celor din Parene, dar cu interese clare în nord.

Cu toate acestea, nimeni nu este ceea ce pare, iar în regatul nordic se petrec lucruri nemaivăzute, care amenință ordinea stabilită de-a lungul timpului de la îndepărtatele războaie catastrofale, care au zguduit lumea cu mult timp în urmă.

Piesele acestui veritabil puzzle încep să se așeze pe rând, iar forțele aflate în mișcare sub influența celor doi strategi, care se vor dezvălui la un moment dat, țin cu sufletul la gură cititorul, avid de mai multe date, de mai multe conexiuni. Cine să fie cei din spatele întregului conflict? Unul dornic de putere, celălalt însetat de răzbunare, vechi aliați și vechi dușmani, au atras alături, fiecare, aliați care își doresc ceea ce își doresc și ei: putere și răzbunare, în cea mai mare parte din cazuri. Aliați din ambele lumi, însă acesta e cu predilecție un război al umbrelor, unde Garen, Tallen și Neelen se simt incomod, dar au un rol important. La prima vedere, destinul nu joacă un rol de bază aici, spre deosebire de multe alte creații ale genului, ci totul face parte dintr-un plan bine marcat și gestionat. Este, totuși, loc pentru imprevizibil într-un astfel de context? Oricum ar sta lucrurile, fascinează ingeniozitatea cu care se leagă toate ițele acestor intrigi, unele mergând mult în trecut.

Nu e confruntarea clasică bine vs rău, ci mai degrabă dreptate împotriva nedreptății, e o chestiune de justiție în joc, în cea mai mare parte a timpului.

Personajele sunt minunat desenate din lumini și umbre, fără a fi niciunul monument de virtute, cu multe slăbiciuni și scăpări, dar tocmai prin aceasta trec testul veridicității, indiferent dacă vorbim de oameni obișnuiți, mediatori sau ființe venite din Lumea de Dincolo, creaturi care își trăiesc o a doua viață din intensitatea nevoilor lor – sete de putere și sete de răzbunare, cele două coordonate de care am tot vorbit. Mediatorii, așa cum ne-au obișnuit, sunt enigmatici, dar și crescuți cu mentalitatea de a fi folosiți ca niște unelte, rămasă de pe vremea agenților ahn, din seria Stelarium. Nimeni nu poate însă rămâne neutru, fiecare trebuie să facă o alegere, chiar dacă, uneori, aceasta vine de unde nu te aștepți. Ca să mai punctez ceva la acest aspect, se remarcă o panoplie de personaje feminine puternice, care echilibrează astfel raportul forțelor cu seria precedentă, unde protagoniștii masculini domină scena.

 

Per ansamblu, seria Stăpânul umbrelor impresionează prin aceleași atribute ca și Stelarium: dantelăria detaliilor, intrigilor, conflictelor; o lume construită cu înzestrare și inteligență; personaje enigmatice, care sunt întotdeauna ceva mai mult decât par inițial, stratificate – le cunoști treptat, cu fiecare pagină, acțiune, gest mai revelează ceva – și, dincolo de toate acestea, un stil de o frumusețe cuceritoare, neîntinat de „rețete” comerciale și de nevoia de a șoca pentru a atrage atenția. Nu e nevoie de astfel de trucuri, cel puțin nu din perspectiva mea, fiindcă frumusețea și originalitatea stilului, limpezimea de cristal a esteticii sale fac inutile astfel de demersuri.

Acest al doilea volum are mai multe elemente dark decât primul, deci este clar încadrabil în acest subgen. A nu se confunda cu grimdark, chiar nu este cazul aici.

Recomand călduros această serie tuturor fanilor fantasy, iar dacă sunteți și fani SF, nu ratați cele trei volume din seria Stelarium: Regatul sufletelor pierdute, Ascensiunea stelară și Agenții haosului. Dacă nu sunteți fani SF, poate vă veți încumeta, după ce veți citi Stăpânul umbrelor, fie și numai pentru a vedea cine erau strămoșii atât de menționați în carte, dar și pentru a vă bucura din plin de stilul rafinat, elegant și original al Anei-Maria Negrilă. Pe mine m-a convins fără urmă de îndoială să citesc orice roman care îi poartă semnătura, pentru o experiență de lectură cu totul aparte și puternicele accente estetice.

Pe deasupra, deși poate suna superficială o astfel de abordare, cărțile sunt foarte frumoase inclusiv din punct de vedere al coperților, toate cinci, arată foarte bine împreună și mă bucur chiar și când le admir pe raftul bibliotecii, făcând parte din categoria „de păstrat și de recitit”.

Lecturi plăcute!

Advertisement