Asolizare reușită – Ana Sylvi

sursa: pickpik

 

– Scuzați, bunule domn, v-ați așezat pe muza mea!

Ea merge cu mine pe stradă,

uneori și în autobuz,

chiar și în parc, câteodată.

Domnii și doamnele nu o observă,

se mai așază pe ea

în timp ce discută despre politică, vreme și rude.

Despre cancanuri și fandoseli.

Lovită de cuvintele goale

cu zgomot de tinichele, e aproape străvezie.

Iată, un tânăr spune o glumă bună.

Începe să își revină muza.

Vântul, vântul nebun!

Ce joacă să te ridici și să cobori iar și iar!

Orizonturile se succed cu repeziciune.

Mă poartă aripile ei puternice.

Curând voi fi iar cu picioarele pe sol.

~Asolizare reușită~

Se-apropie de mine un poet

Înalt, blazat, cu barbișon,

Trăgând dintr-o țigară, îmi zice-ncet:

– Cum, n-ai aflat că muzele nu zboară?

– Cândva au fost zeițe, azi nu sunt de bonton?

– Azi dărâmăm statui.

Și spatele-mi întoarse

Captiv în lumea lui.