Dinastia Sunderland-Beauclair, Idoli de aur, vol.1 – Vintilă Corbul

 

Cum îmi plimbam eu așa privirea printre rafturile bibliotecii, la secțiunea literatură română, deodată îmi pică ochii pe aceste volume destul de hărtănite din Dinastia Sunderland-Beauclair, de Vintilă Corbul, și așa mi-a sunat un clopoțel în minte, de numa numa. Adică eu nu citisem până acum ceva de Vintilă Corbul, de care am auzit în nenumărate rânduri. OK, poate nenumărate e mult spus, dar oricum, de multe ori.

Așa am plecat acasă cu volumul 1 din Idoli de aur, ca să testez apele, deși eram destul de sigură că va fi pe gustul meu, fiind eu, în multe privințe, o creatură de modă veche.

Și așa a și fost.

Cartea prezintă povestea de viață a lui Richard Sunderland-Beauclair, american cu sânge francez, fiul lui Josiah Sunderland, un meșteșugar de cuțite din Statele Unite de dinainte de declararea independenței și al soției acestuia, Isabella, fiica unui marchiz francez scăpătat, ajuns cum-necum pe coasta de est a SUA. Încă de mic, Richard și-a impresionat bunicul, care a văzut în el un posibil vrednic urmaș și a insistat să îi transmită titlul nobiliar. Fratelui mai mare, Patrick, îi revenea atelierul de cuțite, iar Aristotle, cel de-al doilea fiu, a plecat să își încerce norocul în Vest, unde voia să propovăduiască Scriptura. Richard mai avea și două surori. Inteligența lui a făcut să fie trimis să studieze în Anglia, la Oxford, ceea ce nu era de ici, de colo, însuși Benjamin Franklin recomandându-l în acest sens. Ajuns pe plaiurile britanice, tânărul Richard a demonstrat că se poate descurca de minune, studiind finanțele, intrând în anturajul potentaților zilei, ulterior, după absolvire, jucând la bursă, câștigând și pierzând averi. Viața îl va purta apoi în Franța, din nou în State, unde va lupta pentru independență și va avea o nouă șansă de a se îmbogăți, prin intermediul căsătoriei cu o moștenitoare cu probleme mentale, care însă îi va dărui patru copii.

Asistăm, alături de Richard, la toate evenimentele zbuciumate ale vremii din acest secol al optsprezecelea, atât de pe continentul american, cât și de pe cel european. E vremea când dorința de independență și de democrație se întinde ca un foc de la un punct cardinal la altul, însă Richard are un singur obiectiv principal: acela de a deveni cât mai bogat. Talentul său nativ, dublat de cele învățate pe parcurs, îi permite să ajungă milionar și să pună bazele unei dinastii.

Întotdeauna poveștile despre întemeietorii unei dinastii sunt interesante, atunci când sunt bine scrise, iar aceasta este. De modă veche, da, dar tocmai asta mi-a plăcut. Îmi era dor de stilul acesta de narațiune, în plus orice roman croit pe ficțiune istorică are darul de a rememora evenimente, sau chiar de a ne aduce și unele informațîi noi, eventual. Mi-a plăcut modul în care autorul redă atmosfera și circumstanțele acelor ani, iar personajul lui, romantic prin construcție, își desfășoară întreaga paletă de calități și defecte.

Richard Sunderland-Beauclair este personajul care fură nu numai lumina reflectoarelor, dar orice rază subțire care se mai strecoară pe sub uși. Larger than life, și totuși supus diferitelor momente de cădere sau slăbiciune, se ridică mereu, având un fler deosebit în a mirosi oportunitățile și de a profita de ele. Fără subtilități, fără multe bătăi de cap, Richard știe una și bună. Să adune avere, însă nu ca un avar, ci ca o combinație de geniu financiar, speculant și oportunist. Noțiunile de patriotism sau de lupte pentru cauze diverse nu îi fac sângele să se înfierbânte. Femeile sunt și ele alte oportunități de luat în calcul pe parcurs. Cinic? Pentru el e un mod de viață. Într-o lume imperfectă, plină de nesiguranță și de răsturnări de situație, Richard se concentrează pe a specula oportunitățile și spre a fenta, pe cât posibil, amenințările. Capabil de generozitate, însă în propriii termeni. Așa cum îl descrie Desmoulins, e un cetățean al lumii, un cosmopolit, iar deviza lui ar putea foarte bine fi – Ubi bene, ibi patria. O combinație cu totul aparte de prudență și daredevil, Richard e un tip foarte calculat, capabil însă de gesturi riscante atunci când recompensa poate fi pe măsură.

Autorul a dozat bine suspansul până la finalul acestei prime părți a poveștii mai ample care urmează, realizând un tablou reușit al atmosferei pariziene extrem de volatile care a urmat Revoluției Franceze.

Ce îl mai așteaptă pe Richard Sunderland voi afla, cel mai probabil, în următorul volum, pe care îl voi căuta cât de curând la bibiliotecă, deși nu imediat, fiindcă am destule lecturi în gând la moment, însă nu intenționez să las să treacă mult timp în acest sens.

Dumneavoastră l-ați citit? Ați considera oportună reeditarea lui? Nu înțeleg de ce nu a fost reeditat de curând, sigur ar avea o recepție foarte bună din partea publicului cititor.