În clasă – François Bégaudeau

In clasa

Înainte să vă spun câteva cuvinte despre carte, o să vă povestesc cum am ajuns să o caut și să o citesc. Am văzut pe un grup o postare despre ea, iar în momentul în care am văzut poza cu coperta, mi-am amintit de film, care îmi plăcuse foarte tare, deși nu l-am văzut chiar de la început. La un moment dat, acum ceva vreme, butonând telecomanda într-o seară am ajuns pe TVR2, dacă nu mă-nsală memoria. Acolo rula acest film, “În clasă”, care a luat și premiul Palme d’Or la prestigiosul festival de la Cannes. Filmul m-a fascinat pe loc și l-am urmărit cu mult interes.

Așadar, când am văzut că există și cartea, am trecut-o pe listă. Am găsit-o la un preț foarte bun (nu mai știu să vă zic exact, dar era o sumă de o cifră, sigur) pe anticariat, la Târgul cărții. E o ediție din 2008, de la Nemira, în stare foarte bună.

Revenind la carte, consider că este o lectură bună pentru toți cei implicați în procesul educației. Nu este scrisă într-un mare stil literar, mai degrabă fiind o relatare onestă a experienței de profesor de franceză a lui François Bégaudeau, într-o școală de la periferia Parisului, cu foarte mulți imigranți și copii din clasa de jos. Foarte mulți știm de problemele învățământului din țara noastră și ne așteptăm ca lucrurile să stea mult mai bine în țări mai dezvoltate. Acest lucru chiar se întâmplă în multe dintre țări, dar să nu uităm că aproape în orice țară există și categorii defavorizate. Țările nordice sunt considerate în general un exemplu în educație, dar în țări ca Franța și Anglia există o sumedenie de probleme, incluzând abandonul școlar sau o educație cel puțin superficială.

Acțiunea cărții se desfășoară, așa cum spune și titlul, preponderent între pereții clasei unde Bégaudeau predă și este diriginte. În proporție mai mică, vizităm și cancelaria sau curtea școlii. Autorul nu prezintă nimic din viața lui personală, dincolo de arealul școlii. Fiecare zi de muncă începe la localul de lângă școală, unde mai stă uneori câteva minute, ca să nu ajungă prea devreme. Apoi, aceeași rutină: apropierea de poartă, întâlnirea cu elevi sau alți colegi profesori, orele propriu-zise și tot ce se întâmplă acolo, pauzele din cancelarie, consiliile pe școală, câte un elev dus la cabinetul directorului.

Mi-a plăcut, în primul rând, onestitatea profesorului. Cât timp suntem elevi, nu ne gândim aproape niciodată la profesorii noștri ca fiind și ei oameni, cu bune și cu rele. Acel catalog ne desparte ca un zid. Nu ne pasă de problemele lor și avem senzația, de multe ori bazată pe realitate, că nici lor nu le pasă câtuși de puțin de problemele noastre. Aici cred eu că se face o mare greșeală. Dincolo de a transmite informații, școala are rolul de a forma mentalități. Printre primele lucruri pe care le înveți în școală, în zilele noastre, este nepăsarea, o formă de apărare, atât pentru elevi, cât și pentru profesori. O vom duce mai departe, la viitoarele locuri de muncă.

Profesorii nu doresc să își lepede această armură, iar elevii nu sunt interesați de omul din spatele ei. Nu consider că ar trebui să intrăm în detalii intime unii cu ceilalți sau să ne povestim viețile (deși unii profesori o fac, în timpul orelor de curs). Ar trebui să realizăm acest lucru prin intermediul ideilor, al exprimării libere, în limitele regulilor de conduită. Să transmitem de la unii către ceilalți ceva mai mult decât informația seacă.

Bégaudeau nu este profesorul ideal. Este uneori arogant, defensiv, încăpățânat și poate chiar copilăros. Cu toate acestea, el își dorește sincer să îi ajute pe elevii săi, dar adesea se simte depășit de situație. Lucrul cu adolescenți irascibili, cărora nu li se oferă multe șanse și sunt văzuți din start drept niște copii-problemă nu este ușor, dar nici pentru acești elevi lucrurile nu stau diferit. Elevii simt disprețul cadrelor didactice și îl întorc printr-o atitudine de multe ori lipsită de respect. Revenim la miezul problemei: respectul este în general, ceva care se câștigă greu și se pierde ușor. Profesorii nu sunt respectați, dar nici ei nu respectă elevii. Aici, este neapărat necesară acea relație de reciprocitate, știți voi, ca la matematică, dacă și numai dacă.

Cartea nu se concentrează pe un anumit elev, întreaga clasă este un personaj colectiv și colorat, deși unii elevi sunt amintiți mai des decât alții. Ei sunt în clasa a VIII-a A, urmând ca, la finalul anului, să aleagă unde vor continua studiile: la un liceu teoretic, tehnic sau la școala profesională. Profesorul insistă pe diferențele dintre limba vorbită și cea scrisă, recunosc că mi-au plăcut mult explicațiile lui, fiindcă este foarte adevărat, în scris ne exprimăm în alt mod decât o facem verbal. Ca să fac o paranteză, aici intervine de multe ori greșeala unor autori la început de drum, care construiesc dialoguri prea puțin firești și credibile, abordând un limbaj excesiv de elevat, foarte rar folosit colocvial. Chiar și în articole, recomandări, trebuie să ținem cont de aerul general pe care îl inspiră respectiva lectură: unele se pretează la o prezentare elaborată, rafinată, altele merg mai bine cu un ton mai puțin formal, mai “casual” (Da, iar o dau în englezisme 😛 )

Dincolo de anumite diferențe între sistemele de învățământ, se poate extrage concluzia că predarea la anumite școli “de cartier” este o provocare oriunde și oricând. Pentru a reuși să lucrezi cu adolescenții trebuie nu numai să te adresezi minții lor, ci să le ajungi cumva și la inimă.

Nu știu dacă tonul acestei recomandări și multele divagații pe care le conține și pe care mi le asum v-au convins, dar poate că veți căuta și voi cartea lui Bégaudeau. Vă recomand călduros și filmul, care este chiar mai bun decât cartea, într-o oarecare măsură. După părerea mea, francezii chiar se pricep la filme. În plus, așa cum am aflat și eu între timp, în film rolul profesorului François Marin este jucat chiar de Bégaudeau.

Vă doresc tuturor un an școlar cât mai bun, cu mai multă răbdare și înțelegere de ambele părți!

28 thoughts on “În clasă – François Bégaudeau

  1. Iti multumesc pentru recomandare Ana! Mi se pare un subiect extrem de interesant, mai ales ca am si eu doi copii la scoala, din care unul este adolescent si aud o gramada de povesti de la scoala. Am sa caut si eu cartea, daca n-o gasesc in romana cu siguranta o gasesc in franceza 🙂 🙂

    Liked by 1 person

  2. Înainte nu îmi plăceau genul acesta de cărți cu adolescenți. De o perioadă, au început să – mi placă și de multe ori mă trezesc că mă uit prima dată la ele, atunci când dau o comandă. Și această pare interesantă!

    Liked by 1 person

      • Pentru mine scoala a fost un soi de cosmar incepand din clasa intai. 😀 Nu zic ca anii de liceu nu au avut si farmecul lor, dar nu datorita scolii neaparat, desi erau si lucruri faine la scoala, am destule amintiri amuzante de atunci. Probabil am visat mai mult scene din liceu si pe unii dintre profesori fiindca erau mai recente.

        Liked by 1 person

    • Asa a decis el sa plaseze povestea, intre peretii scolii sau ai clasei, dupa caz. Mie nu mi s-a parut un minus, mai degraba un detaliu interesant. Multumesc pentru vizita si comentariu!

      Like

  3. Nu știam nici filmul, nici cartea, dar fiind un subiect pe un domeniu tare drag mie, clar le trec pe lista de dorințe. Mulțumesc pentru recomandare! ❤

    Liked by 1 person

  4. O descriere superba, care mi-a amintit de începuturile aventurilor mele în Franta, la periferia Parisului ! Frumoasa recenzia ! Merci !
    Un Weekend sublim, cu liniste, bucurie si pace în Sufletu-ti frumos, draga Ana !

    Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.