Forma apei – Andrea Camilleri

Înainte de a începe să spun câteva lucruri despre recomandarea de azi, aș dori să menționez că am achizitinat atât Forma apei, cât și încă două cărți din seria Montalbano, de Andrea Camilleri, la un preț modic de pe Libris. Cred că am dat undeva la maxim 10 lei pe toate trei, oricum pusesem ochii pe ele la un moment dat și eram foarte curioasă în privința lor. Chiar dacă sunt format de buzunar, sunt editate foarte bine de Nemira, au coperți foarte frumoase, mă gândeam ce defect au? Răspunsul: nu au niciun defect. Nu numai atât, dar primul volum, considerat în general mai slab decât următoarele, a constituit o lectură foarte plăcută.

Nu e prima dată când văd cărți foarte bune la prețuri mici. Un alt exemplu este seria În căutarea Graalului, de Bernard Cornwell – o trilogie de ficțiune istorică excelentă, sau volumul Rosa Alchemica de W. B. Yeats. Sunt cărți foarte bune, le-am dat cinci stele și le recomand, am văzut în trecut niște oferte de nerefuzat la ele, însă în prezent nu știu dacă se mai găsesc. Merită reeditate, atâta lucru e clar.

Revenind la Forma apei de Andrea Camilleri (care se mai găsește), acesta este un roman polițist cum se scria odinioară, dar foarte potrivit pentru o lectură în același timp ușoară și satisfăcătoare. Protagonistul este un comisar sicilian, Salvo Montalbano, un tip destul de neconvențional și dezinvolt în gândire, ceea ce își pune amprenta asupra anchetelor sale.

Totul începe atunci când pe un câmp rău-famat din apropiere de Vigata este găsită mașina de lux a unui politician local faimos, inginerul Luparelli, acesta fiind descoperit mort pe locul din dreapta șoferului, într-o postură foarte intimă. S-a considerat de către legist că moartea a survenit din cauze naturale, defunctul având probleme cu inima, pentru care se și operase recent, nerezistând la o partidă fierbinte. Un gunoier descoperă un colier scump în zonă, iar declarațiile mai multor martori vorbesc despre o femeie înaltă și blondă care ar fi coborât din mașina lui Luparelli în acea seară, abandonându-l după incident.

În mintea lui Montalbano nu se leagă anumite lucruri, de aceea solicită judecătorului prelungirea anchetei. Primește un termen destul de scurt pentru a clarifica situația. Politicienii locali nu ezită în a face jocurile rapid după moartea lui Luparelli, locul său fiind luat de un anume Cardamone, cu sprijinul avocatului Rizzo, până mai ieri omul de bază al lui Luparelli. În toată această afacere pare a fi implicată Ingrid Sjostrom, o suedeză focoasă, nora lui Cardamone. Montalbano vrea să facă lumină în acest caz, care se dovedește din ce în ce mai încurcat, totul în timp ce alte cazuri secundare îi solicită atenția: obișnuitele răfuieli între clanurile mafiote și chiar povestea tragică a unui bătrân învățător gelos.

Între toate aceste investigații, Montalbano își face timp să viseze la iubita lui aflat în Nord, Livia, să refuze avansurile făcute de tânăra inspectoare Anna, fiica unui prieten și să se bucure de niște momente plăcute savurând bucatele preparate de Adelina, femeia care dă o mână de ajutor la menaj sau cele de la cinele în compania chestorului și ale soției acestuia, Elisa.

Ritmul cărții este alert, stilul lejer, dar cu multă ironie presărată în special la adresa societății siciliene contemporane – cartea a fost scrisă în anii ’90, dar cel mai probabil unele lucruri nu s-au schimbat, doar nici la noi nu vedem vreo mare evoluție din acest punct de vedere.

Umorul de situație se împletește cu limbajul adesea colocvial. Consider că traducătorul a făcut o treabă bună încercând să redea culoarea locală a dialectului folosindu-se de pârghiile limbii române – prezentul simplu și un limbaj cu inflexiuni rurale sau argotice, după caz. Nu e ușor să redai în traducere senzația pe care o imprimă în carte acest gen de limbaj, dar eu cred că s-a achitat bine de sarcină.

Coperta este foarte reușită, de fapt întreaga serie se bucură de coperți viu colorate, care sugerează lumea plină de culoare unde se învârte comisarul Montalbano.

Am înțeles că seria a fost ecranizată sub formă de serial TV, nu l-am văzut, însă mă tentează, acum că l-am descoperit pe comisar, unul din acele personaje pe care le îndrăgești, vrând-nevrând.

Recomand călduros romanul, o lectură ușoară în sensul cel mai bun al cuvântului, plăcută fără doar și poate, amuzantă și acidă în același timp.