Biblioteca de pe Lună – Francesc Miralles

Aceasta este a treia carte semnată de Francesc Miralles pe care o citesc, după Iubire cu i mic și Cel mai frumos loc din lume e chiar aici. Am regăsit cu plăcere stilul autorului și temele preferate de el în acest roman, care mi-a plăcut chiar ușor mai mult decât celelalte două, în mare parte și datorită cadrului ales pentru desfășurarea acțiunii. Tentația a venit de la Oli. 🙂

Acțiunea, așadar, are loc într-un viitor neprecizat, nu foarte îndepărtat, probabil, într-o lume în care, în sfârșit, pădurile sunt protejate, arborii fiind lăsați să fie ființe vii și nu doar o materie primă. Evident, au dispărut în totalitate cărțile în format clasic, lucru care produce oricărui iubitor de cărți o strângere de inimă, deși scopul este unul nobil. Lemnul nu se mai folosește ca material de construcții sau mobilier. Un alt aspect important este cel în care urmează să se inaugureze primul complex turistic de pe Lună. Kumar, unul dintre cei mai bogați oameni de pe Pământ, a reușit să construiască o bază permanent locuibilă pe satelit și să o transforme treptat într-un adevărat complex rezidențial, care urmează a primi primii turiști selenari, dintre rândurile celor mai potenți financiar de pe Terra, fiindcă, așa cum vă puteți imagina, un sejur pe Lună este extrem de costisitor.

Eroul poveștii, Verne, este un tânăr de treizeci și ceva de ani, care a absolvit Facultatea de Filologie Clasică și Sanscrită și nu își găsise nimic de lucru în domeniu. Astfel, el lucrează de mai mulți ani într-o companie unde are statutul de consultant existențial, de fapt asta însemnând un lucrător la call-center care se ocupă cu ghicitul în cărțile de Tarot (electronice). Femeia la care visează de zece ani, Moira, este inginer și lucrează la complexul încă neinaugurat de pe Lună, unde se ocupă de telecomunicații. Din când în când, mai primește câte un mesaj de la ea, dar Exonetul, așa cum se numește acest gen de comunicații de pe satelit, este abia la început și merge greu. Visul lui este acela de a ajunge să lucreze pe Lună cu Moira, de a-și declara în sfârșit sentimentele față de ea și de a avea șansa la relația mult-visată. Drept urmare, aplică pentru personalul necesar deservirii marelui complex, primul situat în afara spațiului terestru. Cum nu are referințe, se folosește de un CV cu multe falsuri, în care pretinde o experiență vastă de ospătar, procurată de un prieten din branșă. Unele lucruri nu se schimbă niciodată, nu?

Verne, nume predestinat pentru o călătorie pe Lună, este un ghicitor în Tarot aparte, căruia îi pasă mai mult să ajute oamenii decât să le citească, propriu-zis, cărțile de joc. Marianne, patroana lui, îl apreciază și îl promovează în funcția de coordonator de echipă, însărcinat cu formarea altor “consultanți existențiali”. O colegă de serviciu, psihologul Lily, îi face ochi dulci, dar el visează doar la draga lui Moira, care mai are peste un an de contract acolo pe Lună. Deodată, șansa îi surâde atunci când este anunțat că a fost selectat pentru interviul de la Exovillage. Respins din cauza sincerității sale, e întors din drum in extremis și acceptat, în cele din urmă, pentru un post pe Lună, unde va pleca în scurt timp alături de alți membri recrutați pentru personal.

Se câștigă bine pe Lună, după cum vă puteți imagina, deci candidații nu lipsesc. Marea problema este aceea că mulți nu rezistă psihic și solicită să revină pe Pământ, chiar dacă trebuie să plătească în jur de 80000 de dolari (sau euro, nu am reținut exact) despăgubiri pentru cheltuiala cu transportul foarte scump și celelalte resurse cheltuite cu acomodarea lor acolo. E o loterie la care se pierde destul, însă Verne nu ezită. Pe Pământ nu are nimic ce l-ar putea reține, iar pe Lună se află Moira.

Ajuns acolo, pe scurt, descoperă că nu a fost angajat ca ospătar, așa cum credea inițial, ci pe un post la care nu visase niciodată: este bibliotecarul de pe Lună, singura bibliotecă din Calea Lactee, cum spune chiar el. Legea care interzice cărțile în format clasic pe Pământ se pare că nu se aplică și în afara acestuia, așadar excentricul Kumar a strâns o serie de cărți, cele mai multe acoperind domeniul spiritualității din toate colțurile planetei, le-a expediat pe Lună și l-a ales pe Verne să fie gardianul lor. Incântării de a atinge, pentru prima dată, o carte de pe vremuri i se opune șocul aflării faptului că Moira a început o relație cu colegul ei inginer, Marcelo, un brazilian simpatic.

Sfâșiat de sentimente contradictorii, Verne trebuie să își găsească un loc sub soare, iar Luna ascunde multe mistere pe care va trebui să le descâlcească, odată cu deschiderea marelui complex turistic selenar.

Prin aventurile lui Verne pe Lună, autorul revine la câteva teme foarte îndrăgite de el: cea a unei iubiri vechi, nedeclarate încă, cea a regăsirii propriului drum și, nu în ultimul rând, foarte multe referințe livrești, de astă dată mai ales din repertoriul scrierilor spirituale, în special orientale.

Dacă finalul este unul surprinzător sau nu, rămâne la latitudinea fiecărui cititor să decidă.

Biblioteca de pe Lună este o lectură plăcută, rapidă, simplă, dar care reușește să transmită un mesaj de interes pentru omul contemporan. Vă invit să descoperiți aventurile lui Verne pe Lună și alegerile sale!