Regatul măștilor – Sylvie Danielle Matias

De multe ori am zis că fanii fantasy din România, mai ales cei care nu au posibilitatea să citească în engleză, sunt dezavantajați de oferta traducerilor de pe piața noastră, care sunt destul de puține comparativ cu imensitatea acestei piețe internaționale. Pe lângă faptul că traducerile de multe ori merg greoi, serii terminate de mult în afară și începute și la noi, tărăgănând ani și ani.

Din fericire, mai avem o soluție la îndemână. Sunt câteva edituri românești care au o ofertă foarte faină când vine vorba de acest gen, lucrări semnate de autori autohtoni, de multe ori cu nimic mai prejos decât ceea ce este în mare vogă pe plan internațional. Deja ați cam văzut, în mare, cam care sunt gusturile mele în materie de fantasy și care edituri pot spune sincer că satisfac aceste dorințe literare.

Cam așa au stat lucrurile și cu acest roman – Regatul măștilor, de Sylvie Danielle Matias. Iar spun că nu știam la ce să mă aștept, dar asta e valabil pentru orice autor nou pe care îl încerc. Acest roman este prima carte din seria Ora dragonului.

Încă de la început, autoarea conturează foarte bine lumea în care se desfășoară acțiunea, regatul UităTot, un loc dominat de influența malefică a Marelui Vrăjitor. Oamenii duc vieți destul de scurte și de chinuite, trăind cu frica de a nu fi atacați sau posedați de spiritele rele ale unui stăpân atotputernic. Acesta este motivul pentru care ei toți poartă măști, unii dintre ei neîndrăznind să le scoată nici în intimitatea caselor lor. Un scenariu cât se poate de distopic, fiindcă principala amenințare din partea spiritelor vine chiar din apă, atât de necesară vieții. Oamenii nu își oglindesc chipul în nicioun fel de apă, mare sau mică, cât despre oglinzi, ei bine, acestea au fost distruse de către Marele Vrăjitor.

În aceste împrejurări, o pereche vizitează căsuța retrasă a Vrăjitorului cel Nebun, împreună cu sora bărbatului, pe nume Muza. Ei doresc să cumpere binecuvântarea vrăjitorului pentru fiul lor nenăscut încă, cu o piatră nemaiîntâlnită, găsită de bărbat – un miner – în împrejurări ciudate. De acolo, acțiunea escaladează: după ani, îl regăsim pe băiat, Godrick cel crescut de Vrăjitorul cel Nebun, trimis în lume cu un artefact dintre cele mai puternice, o brățară purtând piatra de care vă aminteam. Această piatră conține esența uneia dintre cele mai puternice entități din univers, dragonul Naseeb, cel care l-a ajutat, cu mult timp în urmă, pe Marele Vrăjitor să preia puterea asupra vieții, dar și a morții.

Godrick este însoțit de pasărea tatălui adoptiv, o creatură vorbitoare numită Căpățână. El nu este deloc un băiat ca toți ceilalți, e orb, însă poate vedea cu un alt tip de vedere. Cel puțin așa pare că stau lucrurile, iar odată pornit la drum, trecând printr-un sat va salva un alt băiat, cam de vârsta lui, legat la stâlpul infamiei de către propriii consăteni, din cauza, nici mai mult, nici mai puțin, decât a limbuției nemăsurate ale acestuia. Acest băiat, numit de toți Trăncăneală, pornește, extrem de recunoscător, alături de Godrick înspre Împărăția Zăpezilor, un loc unde se spune că Marele Vrăjitor nu are putere, fiindcă apa înghețată îl blochează ca acces. Acolo, șoptesc unii cu teamă, ar fi fieful Marelui Maestru Alb, un opozant al Marelui Vrăjitor, care locuiește într-un Castel de Gheață și așteaptă momentul oportun pentru a-l ataca pe acesta.

Evident, nu spun ce se petrece pe drum, nici cum stă treaba în acel tărâm pierdut sub zăpezi, nici ce alt personaj important apare pe parcurs. Toate acestea le veți descoperi citind romanul, iar întorsaturile de situație vor face deliciul lecturii. Ritmul este foarte bun, în crescendo, ceea ce mărește apetitul pentru lectură.

Se vede că autoarea îi apreciază pe George Martin și pe Robert Jordan, din anumite referințe prezente în carte, dar să nu credeți că Dragonul ei este ceva asemănător cu Dragonul Renăscut al lui Jordan sau cu celebrii dragoni valyrieni. Nu este un fan fic, Sylvie Danielle Matias reușind să construiască propria ei poveste, pe fundamentul oarecum clasic al eroilor improbabili, cei plecați dintr-un sat uitat de lume sau dintr-o postură umilă și ajunși să aibă adevărate revelații cu privire la menirea lor.

Personajele sunt frumos conturate și ajungi să le îndrăgești, ele beneficiază cel mai mult de twist-urile poveștii în sine. M-a încântat Trăncăneală, dar și modul în care autoarea a mutat în permanență reflectoarele de pe un personaj pe altul, dezvoltând astfel mai mulți protagoniști la fel de promițători. La capitolul antagoniști, veți avea și acolo parte de câteva surprize interesante, înclin să cred că lucrurile vor ajunge la alt nivel chiar de la următorul volum.

Finalul aduce și el o notă de originalitate și de îndrăzneală, așadar abia aștept să citesc și cel de-al doilea volum, Regatul viselor, care își așteaptă rândul în bibliotecă.

Recomand acest roman tuturor celor care caută o lectură agreabilă din genul fantasy, cu elemente bine puse în valoare de către autoare. E chiar potrivită cu sezonul și o puteți așeza sub bradul apropiaților care degustă acest tip de lectură, fiind potrivită atât pentru adolescenți, cât și pentru cititorii maturi.