Secretele Nordului – O.G. Arion

 

Dragilor, iubitori de cărți și mai ales de povești epice! Noi, cei care iubim cărțile fantasy ne simțim adesea destul de frustrați de faptul că se publică relativ puțin în România, față de marea piață de limba engleză, iar atunci când se publică, se face cu greu, se abandonează serii, trec ani între un volum și altul etc.

La acest lucru, eu am două soluții: unu, citim în engleză. Doi: citim fantasy românesc bun. Recomandarea de azi se poate încadra cu succes la punctul doi, întrucât este volumul trei al seriei epice Somnul zeilor, din care au apărut anterior La marginea lumii și Continentul pierdut. Drept urmare, dacă încă nu ați început să citiți seria, eu vă recomand să o faceți cât mai degrabă, iar cele câteva cuvinte de mai jos se adresează, cu predilecție, celor care deja au pus piciorul pe continentul Merikas și, de ce nu, au călătorit și până în Assiopa.

Fiind deja teribil de greu să mai spun multe lucruri fără să dau spoilere din primele două cărți, voi încerca să mă fofilez cât pot mai bine de la asta, dar e greu să garantez atare lucru. Cei care nu au citit încă vor dori poate să se oprească aici din lectura articolului – nu mă supăr!

Ok, deci, să purcedem mai departe. Așa cum o arată atât coperta, cât și titlul, o mare parte din acțiune este plasată în nord, mai exact în Lupinia, misterioasa țară a iernilor teribile și a fiarelor sălbatice, locuită de oameni diferiți de cei de pe restul continentului. Nu numai că lupinienii sunt aprigi și duri, dar pe teritoriul lor mai trăiesc alte triburi încă și mai sălbatice, și mai teribile: la granița cu Dantellul, drinii cei roșcați, la vest, strizii uriași cu plete ca argintul, iar mai sus, lângă coastă, aestralii cu ochi aurii, de fiară. Pe lângă ei, războiul care urmează să aibă loc scoate din adâncurile munților vechi locuitori ai nordului, imiralii cei fioroși.

Regina Irmhild face ea ce face și stârnește mânia acestor triburi, care se unesc ca să o doboare și să își facă dreptate. Irmhild îi cere ajutorul regelui Aserthe, devenit ginerele său, iar acesta trebuie să adune armata și oamenii credincioși și să pornească spre Nordul înghețat. Tot în Nord se află fostul paladin Philibert, izgonit de Aserthe la finalul volumului precedent, lucrând ca ajutor la o fermă, dar și Oona, fosta lui iubită, care s-a făcut nevăzută la capătul dezvăluirilor anterioare.

sursa: pixabay

În Krita, Yatis, împreună cu Blayne, încearcă să capete tot mai multă putere pentru a-și recăpăta tronul care crede că i se cuvine de drept. Planurile însă sunt întrerupte brusc și brutal, iar tânăra trebuie să o ia de la zero, ceea ce reușește să facă cu vârf și îndesat. Dușmanul ei se află însă mai aproape decât crede.

În Elandria, var Rokkas e distrus de pierderea soției. Rămas singur, cu o fiică de crescut, trebuie să facă față în continuare intrigilor celor care complotează să preia puterea, în absența lui Aserthe, ajutat de Elah, prințesa devenită războinică și de Surya, magul cu ochi de ametist care a reușit, în sfârșit, să își perfecționeze invenția, metalul vrăjit ce are proprietatea de a lua orice formă dorește mânuitorul său.

Acestea sunt cele trei fire epice pe care autoarea jonglează din nou cu măiestrie. Pe lângă acțiune, care este înviorător de alertă, se remarcă din nou descrierile complexe, acea construcție de lumi atât de apreciată de fanii genului. Personajele îndrăgite nu se lasă nici ele mai prejos, își continuă parcursul cu aplomb. Unii dispar, în timp ce alții se ridică și devin din ce în ce mai prezenți. Sigur veți găsi, printre noii protagoniști, măcar unul care să vă cucerească. Știți că eu mă dau în vânt după persoanje secundare, mai ales cele create cu atâta măiestrie de Oana Arion, iar aici nu se putea să nu găsesc un preferat – numele lui este Iwan, este aestral și mai multe nu va zic despre el. M-a bucurat și reîntâlnirea cu Kasmyr, iar Philibert și Selvieg au parte de aventuri pline de scântei.

Dacă vreți să știți care este soarta războiului dintre lupinieni și triburile Nordului, ce secrete mai află Aserthe și cum va fi reîntâlnirea cu Oona, dar și să vă delectați în compania a peste 500 de pagini de acțiune, descrieri magice, bătălii, ospețe, trădări și biruințe, vă invit să nu mai stați pe gânduri și să vă încumetați să descoperiți Secretele Nordului.

O serie excelentă, care deține toate atuurile pentru a convinge fanii genului. Veți găsi și în acest volum, ca și în precedentele, elemente de toată isprava, în cea mai bună tradiție a genului: hărți meșteșugite, glossar și note de final explicând detalii despre regate, zeități și genealogii.

O lectură care vă va ostoi din aleanul provocat de lunga pauză din ASOIAF sau Kingkiller Chronicles – cu amendamentul că O.G. Arion a livrat până acum un volum pe an, ceea ce e un ritm foarte bun, și de o calitate cât se poate de satisfăcătoare.

O serie pe care mă bucur mult să o am în bibliotecă, atât din punct de vedere al conținutului, cât și al tehnoredactării – coperți superbe, dar și elemente de grafică frumos inserate.

Recomand călduros!

22 thoughts on “Secretele Nordului – O.G. Arion

  1. N-am citit-o, recunosc. Decît infime fragmente din ce am mai văzut pe la Oana, iar asupra stilului ei și a capacității de a construi personaje și situații nu am strop (drop 🙂 ) de îndoială.
    Am doar asupra începutului tău – că spui că e puțină fantasy. Or, mie mi se pare că, la nivel de literatură de masă, numai asta se scrie (mă rog, cu toate celelalte ramuri înrudite sau subramuri, demoni, vîrcolaci etc.). Ori te citesc eu numai pe tine, ori numai asta ajunge prin fața ochilor mei pe fb, dar nu văd virtual decât fantezie și romance. Iar cînd văd o madonă cu buze roșii sau doi care se pupă-n vînt pe copertă, mă zburlesc felinește toată 😀
    Felicitări Oanei penru trilogia încheiată! E o reușită.

    Liked by 1 person

    • Issabela, la mia bella! In ce univers paralel livresc rezidezi, ca sa imi deschizi si mie un portal, ceva? Chiar si de m-ai citi numai pe mine, uite, e aproape de final aprilie si in patru luni am citit numai patru carti fantasy si doua SF, incluzand pe aceasta si inca una a carei recomandare e pe teava tunului, ca sa zic asa. In conditiile in care eu citesc cel putin sase carti pe luna. E drept ca sunt foarte pretentioasa la fantasy si fictiune istorica, fiind cunoscatoare, si imi place sa cred ca iau in calcul doar carti de patru si cinci stele. In concluzie, de cel putin trei ori mai multe carti citite de mine (bune si alea) apartin altor genuri, luand inc alcul ca vanez toate bunaciunile din zona fantasy. Stii ce vad eu pe piata? O groaza de motivationale, dezvoltare personala, mai ales carti scrise de vedete, romance mult, o buna parte foarte slab, o multime de carti cu si despre Al Doilea Razboi Mondial, ceva pornosaguri si iar, o multime de thrillere mai bune sau mai putin bune. Ce spun statisticile ca se vinde in Romania? Nonfictiune (motivational, dezvoltare personala, carte religioasa), carti pentru copii, bestsellerurile momentului si, ici-colo, ceva clasici (probabil pentru scoala). Iar din cele sase carti fantasy si SF citite de mine, doar doua erau straine. Deci nu, piata noastra de SF&F este nu redusa, infinitezimala fata de ce se publica in afara. Ah, si Somnul zeilor nu e trilogie, mai urmeaza si alte volume, spre bucuria noastra. ca e o reusita, nu contest. ❤

      Liked by 1 person

      • Cred că-n universul paralel, intr-adevăr, am rămas așa de la serialul Fringe 😀
        E drept, am inclus în fantasy, generic și in grabă, pe toate celelalte și probabil am greșit eu aici…
        Adică, chiar dacă-i cu troli, Poveste fără sfârșit e, de ex., pentru mine incomparabilă cu toți dracii care se luptă intre ei în toate combinațiile posibile, desfășurați azi, ori eu pe Neverending story o văd fantastică. Repet, poate greșesc, nefiind deloc, cum știi, expertă în aceste denumiri.
        Unde le văd? Prin cele 50 și ceva de grupuri fb în care am rămas, după ce m-am trezit prin forța împrejurarilor în dublul lor – chiar am, în ceva nepublicat încă nicăieri, o listă de titluri culese astfel, în sens peiorativ, evident (dacă vrei, o caut și ți-o arăt).
        Cu restul, nu sîntem pe o linie comună, cum se zice, ci identică. De romance stropit cu porno nu mai comentez, că nu merită. Dar mi se rupe sufletul de filolog cînd văd vitrine și saituri de genul Humanitas pline exact de ce-ai înșirat tu: besteselleruri internaționale, motivaționale și alte sfaturi bindericești.

        Liked by 1 person

      • Bindericesti! Ahahahahhh! Bine, sa ne intelegem, genul fantasy are nenumarate stiluri si subgenuri. Unele sunt mai comerciale, prind mai mult la public, motiv pentru care se traduce si se publica la noi mai ales un soi de combinatie urban-YA-romance care are succes mai ales printre femei. Am senzatia cumva ca femeile sunt targetul principal, in fine. Daca nu ai mai citit carti complexe fantasy e greu sa iti dai seama cum sunt, dar nu toate merg pe retetele vehiculate. Asadar, la noi se intrrup serii pe motiv ca “nu au prins la public”, si vrobesc aicea de serii care numai proaste nu sunt, din contra, sunt foarte bune. In schimb, se publica multe bazaconii la care eu nici macar nu vreau sa ma refer.

        Liked by 1 person

      • Eu am inceput sa citesc fantasy cu nimeni altul decat Tolkien. Nu stiu daca l-ai citit, ti-l recomand oricum, e deja un clasic, nu doar pentru acest gen, in plus a fost profesor de anglo-saxona si engleza la Oxford vreo 30 de ani, deci nu s epune problema ca ar fi vreun ageamiu. 😀 . El m-a convins cat e de interesant si frumos sa descoperi aceste lumi, iar ulterior am inceput sa explorez din ce in ce mai multe, lucru nu foarte usor, fiindca au patruns greu cartile bune aici la noi, s-au tradus intr-un ritm greoi, nu prea mi le permiteam (motiv pentru care unele au fost recitite de mai multe ori) etc. etc. Din fericire piata s-a dezvoltat si in afara, au aparut scriitori excelenti, lumea s-a mai deschis spre acest gen, au inceput sa mai miste lucrurile, iar in prezent a capatat o amploare bine-meritata, zic eu, cand ma refer strict la cartile bune, deloc, dar deloc putine. Ca pe langa acestea a inflorit si o gama de alte alea, e un fenomen firesc, pana la urma. Astept lista aceea si pot sa iti mai fac si eu cateva recomandari de carti fantasy cu destul de putine aratari, scrise intr-un mod care da clasa multora. Dar asta intre noi, ca sa nu facem shaming sau reclama pe aicisa. Oricum, ce recomand eu aici e numai ceea ce cred ca merita citit, in primul rand de fani, dar si de cei care vor sa descopere aceste orizonturi.

        Liked by 1 person

      • Ce recomanzi tu aicișa (😀 mi-a plăcut asta!) iese din discuție. Nu că te laud, dar o faci foarte pertinent. De fapt, te laud, de ce n-aș face-o 🙂 E o muncă de a cărei greutate, proprie și figurată, n-am cum să nu-mi dau seama – fără exagerare.
        De altfel, nervii ce mă apucaseră cred că-s aceiași cu ai tăi. Aveam in minte, pe lîngă grupurile respective (nu voiam să vorbesc despre asta, ca să nu pară o bîrfă, dar o fac, ca să nu rămînă cea mai mică neînțelegere) două cărți de genul… de la o editură pt care am lucrat un timp f scurt și care m-au scos din ale mele. Una n-ar fi trebuit să vadă, după mine, lumina tiparului never ever, iar cealaltă… Cealaltă nu era rea deloc ca epică – era chiar bună linia poveștii in sine. Însă era varză ca formă și – ceea ce mi-a displăcut total – avea inserțiile erotice de care spuneam, explicite de mi s-a întors stomacul pe dos corectînd.
        În fine. De Tolkien am citit ceva demult de tot, însă nu-mi aduc aminte ce și netul nu m-ajută. Mai caut – trebuie sa fi fost ceva nesemnificativ, din cele care apăreau prin anii 80 și ceva la noi.

        Liked by 1 person

      • Cred ca Stapanul inelelor e de citit musai, iar mie mi-a placut foarte tare Silmarillion, mai ales daca te atrag miturile cosmogonice. E foarte fain creata si structurata, daca ti-au placut Legendele Olimpului si Edda, de exemplu, trebuie sa o incerci. 🙂

        Like

      • Dacă mi-au plăcut Legendele…? Le-am devorat. Am mai zis că a fost una dintre cele 3 cărți ale copilăriei mele 🙂
        Dar acum nu (le) mai pot citi ca atunci. Aveam o ediție… De fapt, probabil că aveam singura ediție a acelor ani, din care lipseau din fabricație niște pagini bune la Oastea lui Igor. Și acum țin minte cum o reciteam cu aceeași sete, știind dinainte că lipsesc pagini și suferind pentru ele.
        Am uitat apoi. Am crescut, au venit altele. M-am mai pomenit în fața Legendelor cu ocazia celor mici – aveam la un moment dat 2 ediții, din care una am dat-o. Mă uitam la ele, le admiram forma și chiar mi-am zis zîmbind, iată ocazia să aflu…
        Nu le-am recitit nici pînă azi – nu mă mai trage inima 🙂
        Azi caut altele 🙂

        Liked by 1 person

      • Nici eu nu am recitit legendele pe care aproape ca le stiam pe dinafara, cred, la cat de rascitite au fost. Silmarillion e numai buna atunci. Stiind stilul tau iti mai recomand doi autori, daca vrei vreodata sa incerci fantasy – Patrick Rothfuss si Robin Hobb, putine lighioane, putina magie, descrieri dar si multa actiune, un stil minunat de scriere. De la noi, cred ca ti-ar placea Legiunea de Abur, de Stefan Ciocioi, chiar daca e mai mult steampunk, sau poate tocmai de aceea. ❤

        Liked by 1 person

      • Evident că aș ține cont de recomandările tale, mă cunoști literar destul 🙂 Ai mai zis ceva și de Edda, de care n-am auzit, pun imediat mîna să văd despre ce e vorba 🙂

        Liked by 1 person

  2. Pingback: Ce autori români am mai citit (19) | adropofinspiration

Leave a comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.