Recomandați, vă rog!

 

Dragă mea Potecuța a scris un articol foarte mișto AICI. Asta ca să știți de unde m-a lovit să scriu despre asta, deși am mai amintit subiectul pe aici, prin reflecțiile mele. De ce părerile negative sunt privite ca un act de eroism, iar cele pozitive ca pe ceva musai fals, că de, nu poți să gândești de bine despre ceva sau cineva, așa ceva nu e de conceput.

Da, suntem în era marketingului, a advertorialelor, dar nu cumva toate acestea au făcut să se sufoce societatea de cinism, până într-atât încât să luăm orice vorba bună drept o minciună, eventual și una cu ceva interese oneroase în spate? Adică de ce ai vorbi de bine despre una sau alta, dacă nu-ți iese nimic?

Trebuie musai să scormonim după ceva de care să ne legăm, altfel nici că se poate.

V-am mai povestit cum, la un moment dat, am intrat într-un grup patronat de o bloggeriță de carte. Nu una faimoasă. Cum am avut ideea nemăsurat de îndrăzneață de a promova acolo o serie SF citită recent, la momentul respectiv, scrisă de, vai, un autor român, imediat au început insinuările din partea distinsei doamne, că unele recomandări sunt, chipurile, dubioase, reclamă mascată și alte alea, țintind, presupun, spre mine. Adicătelea cum de am îndrăznit eu, așa, fără niciun interes, să recomand o serie SF scrisă de un autor român? E inadmisibil, e ceva pentru care ar trebui să-mi fie rușine. Fără să fiu rudă sau prieten, fără să primesc bani de la autor, vacanțe în Bora Bora sau măcar o cutie cu bomboane. Dacă îl recomandăm pe Stephen King, sau măcar pe Dan Brown, ca să nu mai zic de vreun Dostoievski, era de înțeles.

M-am scârbit pe loc și am ieșit, recunoscând că, deși nu-mi pasă ce cred alții în general, experiența mi-a lăsat un gust amar. Amar, fiindcă vorbim de oameni care sunt, vezi Doamne, cititori, ba mai mult, bloggeri, și de carte, pe deasupra. Oameni care ar trebui să promoveze lectura, inclusiv pe autorii români, care nu sunt într-atât de mediatizați.

Îmi spunea un domn, un blogger, într-un comentariu la postarea mea despre Ce autori români am mai citit (22), de pe febe, cum că autorii trebuie să se promoveze și singuri, cade în sarcina lor parțial. De acord, într-o anumită măsură, e esențial că un autor să se implice cât mai activ în propria promovare, dacă doar va sta cu mâna-n sân, nu se poate aștepta să dea buzna cititorii, mai ales în România, dar nu numai. Autopromovarea asta are însă niște limite. De exemplu, e musai să fii prezent la activitățile pe care le organizează editura pentru acest scop, să încerci să participi la cât mai multe evenimente, dar nici nu poți să te autoinviti peste tot și nici să-ți pui cartea pe tarabă. Poți semnala apariția cărții pe rețelele de socializare, dar nu poți să începi să te proclami ceea ce n-a văzut încă Parisul (nu că n-am întâlnit cazuri). Nu poți să afirmi despre tine că ești ‘cel mai bun scriitor de nu știu ce gen’, chiar dacă altcineva a zis-o inițial. Nu fără să provoci cel puțin câteva zâmbete și sprâncene ridicate.

V-am mai spus, eu nu am colaborări pe blog, nici cu edituri, nici cu autori, nici cu librării. Mi s-a întâmplat, nu o dată, ca oameni care m-au citit și cărora le-a plăcut abordarea mea să-mi propună să citesc o carte semnată de ei și să îmi dau cu părerea, onest. Dacă lectura în sine mă tenta, am acceptat cu condiția de a scrie despre carte dacă și numai dacă mi-a plăcut. În caz contrar, neplacându-mi cartea nu o duc la capăt, neducând-o la capăt nu o pot comenta, nicicum recomanda. M-am oferit inclusiv să restitui cartea, în acest caz. Trebuie spus că nimeni nu a primit propunerea mea de a restitui cartea, ci mai degrabă, dacă nu e pe gustul meu, să o dau mai departe cuiva care să se bucure de ea, ceea ce am și încercat să fac. Se întâmplă rar să nu îmi placă, fiindcă nu accept decât ceea ce cred că ar fi pe gustul meu, iar cei care au dorit o părere de-a mea (să n-aud de de-ale mele 😀 ), au văzut cam în ce zonă se află preferințele mele.

În condițiile în care sunt atâtea cărți cu care pot să mă delectez, găsesc foarte păguboasă atitudinea de a insista să citesc ceva care nu e pe placul meu, numai ca să îi găsesc nod în papură și să fac o recenzie negativă, aclamată apoi de toți ipocriții pământului ca fiind sinceră. Nu e ca și cum în România asta sunt prea mulți cititori și trebuie să înfierăm drastic ce nu găsim că se ridică la standardele noastre de lectură, ba mai mult, cred că trebuie să recomandăm cât mai mult ceea ce ne-a impresionat plăcut. Să știe și alții, să se bucure și ei, dacă rezonează cu cele auzite de la mine, de la alții. Și eu, la rândul meu, m-am inspirat de multe ori din recomandări de lectură și le mulțumesc mult celor care își fac timp să recomande cărți.

Tocmai de aceea vă invit să faceți recomandări de carte, indiferent dacă vorbim despre autori români, chinezi sau islandezi. Oricând, oriunde puteți. Nu sunt niciodată prea multe. Să captați în câteva cuvinte ce v-a transmis o carte care v-a plăcut și să transmiteți mai departe. Pe rețele, la cafea, în parc, la serviciu, pe tren, oriunde aveți ocazia. Dacă sunteți bloggeri, cu atât mai mult apelez la dumneavoastră să o faceți. Nu trebuie să fii blogger de carte ca să promovezi lectura. Eu nu mă consider blogger de carte, doar se întâmplă să fie una dintre pasiunile mele. Și nu în ultimul rând, autorii. Trebuie spus că sunt un număr de autori, atât români, cât și străini, pe care îi urmăresc pe rețelele de socializare și care vin mereu cu propuneri interesante de lectură, dintre cele citite și apreciate de ei. Nu o dată am dat curs acestor recomandări și m-am bucurat de rezultat. Mi-aș dori ca din ce în ce mai mulți autori români să se implice în promovarea lecturii, a ceea ce consideră ei o lectură pe cinste.

Vă mulțumesc pentru timpul acordat citirii acestor gânduri și vă doresc o săptămână minunată!