Steelheart – Brandon Sanderson

În primul rând, ocazia de a citi atât de curând această carte s-a ivit datorită incredibilei Carmen. Da, Carmen, ești incredibilă și vreau să știi asta. Mulțumesc încă o dată!

În mod normal, nu știu dacă aș fi ales prea curând o astfel de lectură dacă nu ar fi fost semnată de Brandon Sanderson, care a devenit, de o bună vreme încoace, autorul meu preferat. Aflată la granița dintre fantasy și SF, poate fi încadrată în oricare dintre aceste două categorii. Are elemente distopice și young adult, fiind narată din perspectiva lui David, un puști de 18 ani. Pe deasupra, este o carte cu super-eroi, după care eu nu m-am dat niciodată în vânt. Știu, știu, mai toată lumea este fanul acestor personaje cu puteri ieșite din comun, dar pe mine nu m-au atras, cu două excepții: îmi plac Wolverine și Iron Man.

Cu toate acestea, când am intrat într-un mini reading slump ( că se poartă oricum), această carte a fost singura care a reușit să mă reintroducă în circuitul lecturii. Nu o să povestesc circumstanțele exacte, doar că am mai încercat două lecturi înainte (cărți pe care mi le dorisem, nu la întâmplare) și nu am reușit. Atunci am zis: dacă nici Brandon nu poate să îmi redea cheful de citit, atunci e clar, nu citesc azi. Și Brandon a făcut, din nou, minunea, în ciuda faptului că elementele de mai sus nu sunt în topul preferințelor mele. De fapt, m-am convins că Brandon Sanderson poate să scrie orice gen și eu să îl citesc cu drag, incluzând thriller, romance și motivaționale, care sunt mai la coada clasamentului preferințelor mele. De fapt, cred că poate să scrie și liste de cumpărături și să le citesc încântată. 😀

De data aceasta, autorul a ieșit din zona fantasy epic și ne poartă într-un posibil viitor, în Statele Unite ale Americii. La un moment dat, pe cer a putut fi văzută o forță, o entitate, un soi de cometă cu o lumină roșie, pe care oamenii au numit-o Calamity. Odată cu apariția ei au început să se manifeste o serie de fenomene, anume că oameni obișnuiți au căpătat puteri paranormale de tot felul, unii dintre ei ajungând extrem de puternici. Acestor oameni li s-a zis Epici. Surpriză însă! În loc ca ei să fie acei supereroi așteptați de omenire, au devenit super-villains, cu aceste puteri folosite în întregime pentru dominație. Curând s-a stabilit o ierarhie unde cei mai puternici dintre Epici făceau legea, serviți de Epici minori și, bineînțeles, de oamenii obișnuiți, care nu aveau niciun drept, soarta lor depinzând în întregime de bunăvoința sau capriciile unor Epici.

Pentru David, un băiat de opt ani, totul se schimbă într-o zi anume, când îl însoțește la tatăl său la bancă, unde acesta voia să obțină un credit. În banca intră un Epic, Deathpoint, care începe să semene teroare între cei aflați acolo, incinerând oameni la întâmplare doar printr-o arătare cu degetul. Deodată, în bancă pătrunde un alt Epic, imun la puterea lui Deathpoint, cerându-i acestuia socoteală pentru că acționează pe teritoriul său. Tatăl lui David a crezut mereu că printre Epici vor fi și eroi, nu numai monștri însetați de putere, astfel îl ucide pe Deathpoint într-un moment de neatenție al acestuia, în timp ce încerca să îl doboare pe Steelheart pe la spate, sperând că poate magnificul Steelheart e un astfel de justițiar. Cumva însă, glonțul a reușit să îl zgârie pe Steelheart, ceea ce nu se mai întâmplase vreodată. Mânios, Steelheart îl ucide pe tatăl lui David și distruge întreaga clădire, transformând-o parțial în oțel, iar David scapă doar printr-o serie de împrejurări fericite. Ulterior, Steelheart se întoarce cu alt Epic și îi ordonă acesteia să creeze un cutremur care să dărâme banca de tot, încercând să își acopere urmele slăbiciunii, eliminându-i pe supraviețuitori și pe echipele de intervenție, care încercau să îi salveze. Un singur om scapă, fără știrea lui Steelheart – micul David, deja orfan de mamă, acum rămas fără tată, singur pe lume, cu o singură dorință: să se răzbune pe Steelheart.

Trebuie spus că fiecare Epic avea un punct slab, un călcâi al lui Ahile, propria kriptonită, dacă vreți. Întrucât alți Epici sau chiar rebeli se puteau folosi de ele pentru a-i înlătura, încercau să țină cât mai secrete aceste informații, care i-ar fi vulnerabilizat. Nimeni nu știa care ar putea fi slăbiciunea lui Steelheart, cel care a îngenuncheat întregul oraș Newcago sub pumnul său de oțel. Nici chiar David nu știe, însă după zece ani petrecuți studiind, în orice moment liber, Epicii și mai ales pe Steelheart, e sigur că ceva ce s-a petrecut în acea zi în bancă ar putea fi cheia. Astfel își face planul de a se alătura celui mai notoriu grup de asasini ai Epicilor, Răzbunătorii, cei care se dedică scopului de a riposta în fața dominației acestei rase de supraoameni siniștri. Aici el găsește o echipă cu totul diferită de ce își imagina el, oameni alături de care își poate atinge scopul și lângă care se poate simți, în sfârșit, satisfăcut. Profu’, Abraham, Cody, Tia și Megan, alături de David, vor încerca imposibilul: să îl doboare pe Steelheart, unul dintre cei mai puternici Epici din lume, stăpân peste orașul de oțel. Acesta nu este singur, ci ajutat de alți trei Epici de rang înalt: Nightwielder, Firefight și Conflux.

Ce v-am spus mai sus sunt spoilere minore, cartea este plină de acțiune și de întorsături de situație. E prima carte scrisă de Sanderson narată la persoana I pe care o citesc și mi-a plăcut vocea lui David. Worldbuilding-ul este ca de obicei fascinant, ar trebui să mai scriu cel puțin încă o dată pe atât ca să vă povestesc despre această nouă față a lumii proiectată de Sanderson în viitor, iar sistemul magic este la rândul lui foarte interesant, fiindcă autorul știe foarte bine să construiască un sistem complex, chiar și atunci când folosește rețeta aceasta a supereroilor.

Nu o să o compar cu seria The Stormlight Archive sau cu Mistborn, fiindcă este cu totul altceva. Pot însă să o recomand călduros atât tinerilor cititori, cât și adulților pasionați de unele dintre elementele prezentate, ba chiar și celor ca mine, care nu se dau în vânt după ele, însă se bucură întotdeauna să găsească o scriitură de calitate, o poveste bine legată și o acțiune alertă, plus o serie de idei interesante, care nu lipsesc niciodată când vine vorba de Brandon Sanderson.

Cei mai mulți adolescenți vor fi cu siguranță captivați de poveste, așadar constituie o idee bună de cadou pentru ei.

Finalul este foarte bun, dar autorul este deja cunoscut pentru finalurile sale extrem de reușite, este una dintre mărcile stilului său. Mă bucur că am și volumul doi, Firefight și sunt foarte curioasă să aflu continuarea.

Spor la citit, tuturor!