
Tălăzuiește bucuria prin noi ca un vin ușor.
Albi – umerii tăi,
părul tău – miere,
ochii tăi – luminiș în codrul de pini,
mă-nvaluie ca mireasma de cetină.
Și de ce-ar fi clipa asta nemuritoare
în bronz veșnicită?
Într-un mai nobil metal
e turnată:
în carnea cea pieritoare și-n sânge.
Traducere: Maria Banuș
Am citit poezia de trei ori! Într-un mai nobil metal
…e turnată:
în carnea cea pieritoare și-n sânge. Cât de frumos spus. Mulțumesc
LikeLiked by 1 person
Asa e. Cu multa placere, Ane! ❤
LikeLiked by 1 person
🍁🍂🌻 toamnă senină
LikeLiked by 1 person
Cat mai frumoasa pentru toata lumea! ❤
LikeLiked by 1 person
E foarte frumoasă poezia și nu-l știam pe Lassi Nummi…, îți mulțumesc mult, Ana, că mi l-ai descoperit! 💗
LikeLiked by 1 person
Cu mult drag, ma bucur ca iti place! ❤
LikeLiked by 1 person
Interesantă imagistica. Prima strofă m-a făcut să mă simt ca la o degustare de vinuri. 🙂
LikeLiked by 1 person
O degustare de vinuri suna foarte bine. 😉
LikeLike
Îmi place!
LikeLiked by 2 people
Ma bucur mult! ❤
LikeLiked by 1 person
Apoteotic final. Pare umanist poetul 🙂
LikeLiked by 1 person
Nu stiu ce sa zic, dar poezia in sine este extraordinara. Scurt, intens, expresiv.
LikeLiked by 1 person