Un nou Pământ – Roxana Ruscior

Vă anunț cu bucurie, pe această cale, că am mai găsit un SF fain românesc. Este vorba despre un roman apărut de curând pe piață, Un nou Pământ, de Roxana Ruscior.

Multă lume, mai puțin învățată cu SF-urile, are tendința să se teamă de faptul că informațiile științifice din acest gen de cărți ar putea să îngreuneze lectura și să dea un vibe de inaccesibil pentru cetățeanul de rând, care nu e nici fizician, nici chimist, inginer de vreun fel sau altul sau orice altă îndeletnicire din zona științei și tehnicii. Roxana Ruscior însă a reușit, la fel ca mulți alți autori de fapt, să echilibreze bine zona de science cu cea de fiction, ba chiar prima ar fi putut fi ceva mai dezvoltată, însă la un roman de întinderea acestuia, relativ scurt, este mai mult decât suficient.

Totul pleacă de la premisa că, într-o bună zi, dintr-un motiv sau din altul o catastrofă se poate abate asupra Terrei, iar locuitorii acesteia, ajunși cumva la o tehnologie care să le permită un exod interstelar, vor putea căuta refugiu pe o altă planetă compatibilă cu viața, chiar dacă nu în aceeași măsură ca a noastră. Este exact situația din carte: un asteroid lovește Pământul, iar toți locuitorii care vor să plece în căutarea unei noi șanse o pot face, la bordul unei flote capabile să străbată distanțele până la îndepărtata planetă Thor, unde cu un mileniu în urmă, pământenii puseseră bazele unei colonii, Asgardia. Tot atunci însă, un virus extraterestru pusese stăpânire pe coloniști, iar aceștia fuseseră abandonați sorții lor, mai ales că asteroidul de care vă spuneam amenința Terra.

Bineînțeles, oamenii aveau tehnologia necesară pulverizarii asteroidului, însă undeva s-a comis nu o greșeală, ci un act intenționat de sabotaj, astfel asteroidul a fost rupt în două, în loc să fie spulberat. O parte a căzut pe Terra, provocând numeroase pagube și probleme și reducând drastic populația, iar cealaltă s-a întors în spațiu. Această a doua bucată avea să se întoarcă peste o mie de ani, exact momentul acțiunii cărții, și să termine treaba începută inițial – să distrugă complet planeta.

Vreo șapte milioane de pământeni pornesc cu flota de care vă aminteam, sub conducerea Liderului Lumii Unite, Baltazar Dion și a consiliului planetar, într-o călătorie de patru ani care se va dovedi plină de greutăți și încercări de tot felul, către destinația lor – planeta numită Thor, din sistemul stelei Odin, unde fusese odinioară colonia Asgardia și închisoarea Alcatraz.

Înaintea lor pornise ambasadorul Aram Vahan, un cleric de rang înalt, deoarece majoritatea pământenilor erau oameni religioși, în frunte cu liderul lor. El urma să investigheze planeta, înainte de sosirea întregului efectiv și să dea de știre în legătură cu situația de acolo. Nimeni însă nu era pregătit pentru ce urmau să găsească pe Thor – o nouă civilizație, urmașii vechilor coloniști, care însă nu mai aveau foarte multe în comun cu strămoșii lor de pe Terra. Civilizațiile se ciocnesc, iar Eydis, tânăra consilieră de pe Terra și Gunnar, un programator thorian, ajung față în față, într-un joc complicat al sabotării sau salvării, al adevărului și al minciunilor.

Pe lângă temele oarecum clasice întâlnite în carte, cum ar fi exodul interstelar, colonizarea unei planete care ar putea adăposti viață, conflictul între civilizații etc., întâlnim o altă temă majoră, specifică societății noastre – manipularea. Nimic nu este ceea ce pare, fiecare are propria agendă, iar pământenii sunt maeștri în a manipula și a se minți chiar și pe ei înșiși, meteahnă de care thorienii par să fi scăpat, într-o mare măsură. Totuși, când ești la Roma, poartă-te ca romanii, deci lucrurile se complică din ce în ce. Ajunși captivi într-o plasă de minciuni și bucățele de adevăr, refugiații se vor confrunta cu alegeri din cele mai dificile și un pericol devastator, care ar putea fi sfârșitul tragic al întregii misiuni.

Singurii care ar putea schimba ceva pentru popoarele lor sunt Eydis și Gunnar, dacă vor reuși să comunice cu adevărat.

Romanul are o componentă importantă psihologică și, în ciuda dimensiunilor relativ mici, comparativ cu alte cărămizi aparținând genului, reușește să aducă multe întorsături de situație, reflecții ale personajelor care oglindesc întrebări existențiale reliefate de autoare și gândite, probabil, de mulți, la un moment sau altul. Tipologiile prezente în carte vor fi familiare cititorului modern, întrucât esența omenirii nu se schimbă, în cazul pământenilor, doar tehnologia a evoluat. În cazul thorienilor însă, situația stă cu totul altfel, și te întrebi: sunt ei, într-adevăr, o nouă specie? Probabil că da. Mai sunt totuși umani? Răspunsul poate fi din nou afirmativ.

Alte subiecte subliniate în carte sunt cel al religiei, al reacțiilor în fața unor situații care pun în pericol viitorul speciei și al unor crize pe mai multe planuri. Deși omenirea a păstrat religia ca fenomen de masă, spiritualitatea în sine nu s-a dezvoltat mai deloc, motiv pentru care apar fel și fel de atitudini, de idei, de greșeli chiar, care se fac cel mai adesea din orgoliu.

Personajele sunt atent creionate, portretele bine realizate, atât al Liderului, al ambasadorului, al consilierilor și ale celorlalți care fac parte din distribuția de bază, iar printre ei se remarcă thorianul Gunnar, singurul reprezentant al societății sale. Nu o să scriu despre fiecare în parte, mi-ar mai trebui încă un articol cât acesta, cel puțin, de aceea vă invit să le descoperiți prin intermediul lecturii.

Mi-a plăcut modul în care, la final, autoarea expune pe scurt teoriile stintifice pe care și-a construit, în mare, intriga romanului. Sunt teorii și concepte foarte interesante, mai ales cel cu timpul privit ca unidimensional, trecut, prezent și viitor întâmplându-se, dacă pot să mă exprim așa, simultan. Aș adăuga că aceasta nu este doar o teorie științifică, e și un concept spiritual străvechi. Oricum ați lua informațiile, acestea au fost, după părerea mea, bine exploatate. Finalul a fost interesant, mie mi-a plăcut și chiar aș vrea să citesc, la un moment dat, o continuare a aventurilor thorienilor, pe care i-am găsit fascinanti.

Recomand călduros acest roman, atât iubitorilor de SF, cât și celor cărora le surâde să încerce ceva din această zonă.




Advertisement

10 thoughts on “Un nou Pământ – Roxana Ruscior

  1. Sunt fan literatură SF. Şi citeam zilele acestea câteva informații ştiințifice şi, fără să vreau, am râs, îndoindu-mă oarecum de “adevărul” enunțat. Uite ce zicea ştirea, cum că la distanța 100 de milioane de ani-lumină, două galaxii se ciocnesc şi fuzionează!
    Dar romanul acesta sunt sigură că este foarte bun şi mi-ar plăcea să-l citesc.

    Liked by 2 people

  2. Pingback: Ce autori români am mai citit (17) | adropofinspiration

  3. Pingback: Cinci sugestii pentru cei care vor să se apuce de SF | adropofinspiration

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.