Un tron întunecat – Kendare Blake

Bună ziua, vă salut dragi prieteni ai blogului meu! Vă gândiți poate ce se petrece, nu mai postez pe blog: oare nu mai am nimic de zis, nimic de recomandat, liniște la galerie? Recunosc că am avut câteva zile mai puțin auspicioase pentru manifestările mele articulate aici pe blog sub o formă sau alta.

Un lucru e cert: nu m-am oprit din citit! Ba chiar acum vreau să vă povestesc despre ultima carte pe care am citit-o “Un tron întunecat” de Kendare Blake. Aceasta este continuarea romanului fantasy “Trei coroane întunecate” despre care vă povesteam aici. Dacă nu ați citit primul volum, poate ar trebui să aruncați o privire! Dacă l-ați citit, nu va așteptați la cine știe ce spoilere, că nu am obiceiul să vă servesc cu prea multe.

Chiar dacă nu e o carte foarte subțire, m-a surprins viteza cu care am dat-o gata, chiar mai rapid decât pe primul volum. E drept că deja eram familiarizată cu atmosfera de pe insula Fennbirn și acest lucru m-a ajutat rapid să intru în poveste.

Stilul autoarei pe mine m-a prins, modul ei de expunere este cu totul deosebit. Are cu adevărat o doză bună de originalitate, ceea ce nu se întâlnește la tot pasul în zilele noastre.

Toate cele trei regine întunecate mi-au plăcut în primul volum, însă o ușoară slăbiciune am avut încă de la început pentru Mirabella. Deși stăpânește bine elementele, putând ușor să le zdrobească după părerea mea pe celelalte, ea nu își dorește acest lucru. Ar vrea să existe o soluție pentru a nu fi nevoită să se ajungă acolo. Pe parcursul acestui volum, caracterul ei m-a făcut să o îndrăgesc în continuare.

Katharine nu mai e micuța considerată pradă sigură, ea iese din Domeniul Breccia o nouă persoană, total capabilă de orice pentru a câștiga tronul.

Arsinoe rămâne în bună parte o cutie cu surprize pentru cei din jur: regina naturalistă este orice, mai puțin naturalistă. Cei care ați citit primul volum vă amintiți cu siguranță de surpriza din final. Să fie acesta un aș în mânecă pentru ea? Tot ce se poate.

Nu doar Katharine și Arsinoe nu sunt chiar ce par a fi. Jules Milone, cea mai bună prietenă și protectoarea reginei Arsinoe își dezvăluie harul, unul extrem de puternic și rar. Binecuvântare sau blestem, lumea nu se poate pune de acord, însă loialitatea acesteia rămâne nestrămutată, atât în ceea ce o privește pe Arsinoe, cât și pe Joseph. În continuare am o slăbiciune pentru Camden, puma lui Jules. Vă veți reîntâlni și cu ursul cel fioros, legat de Arsinoe prin magia joasă.

În acest volum nu doar reginele și anturajele lor sunt în centrul atenției, dar și pretendenții fiecăreia. Ce se întâmplă cu fiecare dintre ei evident că vă las să descoperiți singuri, mie mi-a plăcut modul în care autoarea a jonglat cu acțiunea.

Facem în sfârșit cunoștință și cu misterioasa mătușa Caragh, iar situația se complică din ce în ce. Fiind atât de originală povestea aceasta, nu s-a dovedit deloc previzibilă și acest lucru mă încântă. Aștept cu mare nerăbdare continuarea poveștii, atât pot să vă zic. Recomand în continuare seria, dacă îndrăgiți genul fantasy s-ar putea să fiți de acord cu mine: o surpriză mai mult decât plăcută, un alt aer, un stil care iese din multe tipare deja excesiv folosite.