O întrebare și câteva recomandări

sursa: pikrepo

E o duminică ploioasă de aprilie. În mod normal nu aș fi scris nimic, aș fi lenevit, dar parcă este ceva care nu mă lasă să nu mai arunc câteva cuvinte pe blog. Articolul de azi nu are o tematică anume, ci mai degrabă se vrea un soi de memento, dar conține și o chestiune pe care am observat-o și vreau să o împărtășesc cu prietenii mei bloggeri. Voi porni de aici, ca să nu uit ideea.

Eu obișnuiesc ca, din când în când, să mă folosesc de funcția reblog pentru a readuce în atenție articole mai vechi, de pe vremea când aveam mai puțini urmăritori. În mod sigur ați mai văzut astfel de articole repostate la mine și am avut prilejul să constat că sunt destui cei care au reacționat la ele, findca nu pot să am pretenția ca lumea care mă citește în prezent să scotocească în arhivele blogului după tot ce am scris eu vreodată, însă ar putea găsi interesante unele dintre aceste articole mai vechi. Le mai strecor din când în când, în zilele dintre postări, unii le citesc pentru prima oară astfel, alții își amintesc de ele, plus că aduc trafic extra în aceste zile. Am observat însă că, printre bloggerii români, sunt destul de puțini cei care folosesc funcția reblog pentru postările lor, ba chiar și pentru postările altora. Mă refer la cei pe care îi urmăresc eu, de pe subdomeniu, ca mine. Sau la cei care au trecut pe domeniul propriu între timp, însă la timpurile dinainte de aceasta, când erau încă pe subdomeniu. La bloggerii străini însă, am remarcat că se folosește într-o proporție mai mare.

V-am explicat de ce apelez eu la reblog postări proprii, din când în când. E adevărat că o postare de acest tip încarcă din spațiul aferent blogului, dar poate fi ștearsă ulterior, dacă și când acest lucru se dovedește o problemă.

Așadar, există vreun motiv pentru care nu apelați la reblog? Dăunează SEO? Aș fi interesată să aflu.

În plus, există un număr de bloggeri pe care îi urmăresc, care au pauze destul de mari între postări. Mie chiar mi-ar plăcea să recicleze, sub o formă sau alta, anumite articole mai vechi, mai ales cele legate de cărți.

Acum, că tot am abordat tema aceasta, mai folosesc o modalitate de a aduce în atenție recomandări de acum o vreme, este cea pe care o voi utiliza și azi. Așadar, în anii trecuți, în aceste zile, scriam despre următoarele cărți:

Marat, de Natașa Alina Culea – o carte romantică care mi-a plăcut mult. Mă tem că eu nu excelez la capitolul romantism, însă sunt povești unde am descoperit o latură aparte a acestuia, iar Marat e una dintre ele. Povestea unei tinere care, din lipsă de maturitate, trece pe lângă marea ei iubire meteoric, nereușind însă să îl uite de-a lungul anilor pe cel care i-a dăruit cele mai intense emoții din viață și pe care nu a îndrăznit să îl accepte.

La drum cu mătușă-mea, de Graham Greene – o carte cu un umor eminamente britanic, conține aventurile unui burlac trecut de 50 de ani, a cărui viață este dată total peste cap de mătușa Augusta, o bătrânică-gangster care reușește să îi zguduie din temelii tabieturile și stilul posac.

Namaste, un roman de aventuri spirituale în India, de Sega – acest roman-confesiune prezintă aventurile autorului, hotărât să încerce o experiență spirituală inedită tocmai în India, la ashramul dedicat lui Osho din Pune.

Ați citit aceste cărți între timp? Aștept cu interes răspunsurile voastre, atât la chestiunea cu reblogul, cât și la întrebarea de mai sus.

❤

Alte evenimente datate 4 aprilie, în afara fabulosului conținut de pe A Drop of Inspiration:

1920 – are premiera primul film de animație românesc, Păcală în lună;

1147 – are loc prima atestare istorică a Moscovei;

1581 – navigatorul Francis Drake a fost înnobilat de regina Elisabeta I, după încheierea călătoriei în jurul lumii.

Duminică plăcută tuturor!