Continentul pierdut – O.G. Arion

Un lucru este cert: genul fantasy devine din ce în ce mai complex și are din ce în ce mai mulți cititori pe plan internațional. În ultimii ani, fenomenul a luat amploare, iar țara noastră nu face excepție. Dacă inițial vampirii, vârcolacii, vrăjitoarele sau demonii au atras atenția publicului, a sosit și la noi momentul să mergem cu un pas mai departe, în lumea seriilor cu o construcție de lumi realmente fantastică.

La acest capitol, una dintre seriile care stau foarte bine este chiar Somnul zeilor, de O.G. Arion, despre al cărei al doilea volum, lansat recent, doresc să vă spun azi câteva mici chestiuni.

Așadar, Continentul pierdut continuă aventurile începute în La marginea lumii, pictand în culori atât vesele, cât și sumbre această lume fascinantă imaginată de autoare și bazată pe planeta noastră, așa cum veți putea observa citind cartea. Devine din ce în ce mai clar faptul că suntem într-o lume a viitorului, un viitor care a luat, la un moment dat, o turnură imprevizibilă, iar alături de personajele cărții, în frunte cu exploratorul Aserthe, îndrăznim și noi, cititorii, să ajungem pe tărâmuri considerate pierdute, uitate în cețurile secolelor și pe care nimeni nu a mai avut dorința și capacitatea de a le redescoperi.

Dacă nu ați citit primul volum, vă avertizez că aceea ce voi scrie în continuare poate conține spoilere legate de acțiunea de acolo și vă invit să citiți despre el AICI. Pentru ceilalți, vă spun, ca întotdeauna, că nu voi arăta decât vârful aisbergului.

Iată deci cum Aserthe, rege al Elandriei, se pregătește să plece în mult-visata călătorie înspre tărâmul mitic al Cascadiei. Îl însoțesc bunii săi prieteni, paladinul Philibert și magul Surya, dar mulți alții se vor strânge, din motive doar de ei știute, înspre a face parte din nemaivăzuta expediție. Chiar și Oona, fiica vrăjitoarei, îl convinge pe tânărul rege să o ia cu el. Înainte de a purcede însă dincolo de granițele Merikasului, Aserthe trebuie să facă popas în Dantell, spre a-și cunoaște viitoarea soție și a-și onora legământul. Regiunea însă este bântuită de o boală rară, aparent fără leac, venită de nu se știe unde. Tragedia lovește în dreapta și în stânga, ba chiar în inima regatului, tocmai pe prințesă, pe Diomira, cea promisă proaspătului rege. Coincidență sau altceva să fie la mijloc?

 

sursa: pixabay

Rokkas, în schimb, rămâne ca regent și trebuie să facă față multor provocări, legate de frații lui Aserthe, prințesa Elah și prințul Blayne. Se pare că o amenințare planează asupra lui Rokkas și a moștenitorilor regali, comploturi și atacuri în noapte. Elah decide să își ia destinul în propriile mâini și fuge cu tânărul Emery, omul de încredere al lui Rokkas, pe când Blayne este luat din Lokkras pentru propria protecție de către Brivel, fratele Șarpelui, trimis într-acolo de însuși Rokkas spre a-l însoți și proteja pe năbădăiosul adolescent. Brivel însă piere în circumstanțe bizare, iar Blayne își continuă singur drumul, care trece negreșit și prin Elenydd, unde bunica lui, Olathe, servește acum ca preoteasă a zeiței Rebexi.

Acestea sunt premisele cu care debutează acțiunea primei părți a romanului. Partea a doua e dedicată în întregime Cascadiei, acestui ținut neobișnuit descoperit de exploratorii noștri, cu prețul unor vieți și al unor situații limită, iar în partea a treia, Assiopa, o parte dintre exploratori, în frunte cu Aserthe, ajung unde niciun merikasian nu mai pusese piciorul din negura secolelor.

Autoarea are darul de a zugrăvi toată această lume într-o paletă bogată, plină de descrieri care pur și simplu încântă cititorul, fie că vorbim de păduri virgine, peșteri lugubre populate de triburi sălbatice sau ținuturi exotice de peste mări și țări. Poate doar aici să se vadă atingerea artistei, fiindcă pe de altă parte scenele de acțiune au forța scrierii care caracterizează, de regulă, autorii bărbați. Acest spațiu de desfășurare a acțiunii este unul eminamente patriarhal, însă în care se disting încă și mai bine figurile unor femei puternice, exact cum a fost cazul și în primul volum. Astfel, vrăjitoarea Oona, căpitanul Jury sau Nandu, nobila assiopeză care îi ajută la un moment dat pe călători balansează foarte bine această frăție a exploratorilor, ca să nu mai vorbim de prințesa Elah sau de generalul lupinian Selvieg, care cu siguranță vor avea un rol însemnat în acțiunile viitoare. Astfel, romanul reușește să fie unul echilibrat din acest punct de vedere, fără a cădea în anumite extreme deplasate.

 

sursa: pixabay

Firele epice merg în paralel, reușind astfel să ținem pulsul atât aventurilor celor plecați în călătorie, cât și al evenimentelor din Merikas. Niciun detaliu nu este lăsat la voia întâmplării, totul are o logică aparte, o cursivitate, o explicație. Personajele cu care am făcut cunoștință în primul volum ne arată fațete din ce în ce mai complexe, accentuând încadrarea lor în zona gri – oameni unde binele și răul coexistă, nevoiți să facă față unor provocări ale sorții așa cum știu mai bine. Personajele noi sunt, de asemenea, excelent conturate, integrându-se rapid în vârtejul acțiunii și aducându-și un însemnat aport la crearea unui ansamblu minuțios și elaborat, dar care nu obosește deloc și este lipsit de rigiditate.

Deși are aproape 700 de pagini, volumul se citește ușor, dintr-o suflare și este un excelent model de volum de trecere, reușind să îmbine elementele care sunt necesare oricărui fantasy de calitate.

În plus, grafica romanului este la un nivel deosebit, hărțile și imaginile inserate excelent (imagini de pe filele codicelui de însemnări al lui Surya), iar coperțile ambelor volume sunt foarte frumoase. Aceste elemente sunt un bonus bine-venit pentru orice lectură.

Știu că mulți dintre fanii genului, ca și mine de altfel, s-au plictisit așteptând ca Martin, Rothfuss și alți autori faimoși să-și continue seriile. Din fericire, sunt multe alte serii foarte bune pe piață, unele chiar autohtone. Așadar, vă recomand călduros să citiți aceste volume din seria Somnul zeilor, semnată O.G. Arion, care are un ritm bun de scriere, dar și o scriitură care satisface gusturile iubitorilor genului.