În exil printre oameni – Issabela Cotelin

În exil printre oameni este a patra carte publicată sub semnătura Issabelei Cotelin. Despre celelalte trei, Macii sunt întotdeauna roșii, Ehmeya și volumul de versuri Câmpul cu narcise, v-am vorbit în parte, la momentul citirii lor.

Dacă în domeniul poeziei Issabela Cotelin, inspirată din același cotidian pe care îl preferă și în proză, îl preia și îl augmentează, îi găsește noi și noi sensuri și vibrații, în domeniul prozei ea preferă realismul pur și simplu. Cu accent pe fiecare dintre cuvintele pur și simplu.

Ca și Ehmeya, În exil printre oameni este o poveste de viață, povestea unei femei, începând cu adolescența și continuând de-a lungul anilor, până la momentul în care reușește să își depășească condiționările și să reînceapă o viață nouă, viață care poate ar fi putut-o avea de mult, dacă nu ar fi luat anumite decizii.

Vă întreb însă: câți dintre noi nu am luat oare decizii pripite și neinspirate, fie în adolescență, fie în vremea primei tinereți? Dacă sunteți mulți cei care puteți afirma cu sinceritate că nu ați luat astfel de decizii, vă felicit și vă spun că sunteți norocoși. Dana Axinte se aseamănă întrucâtva cu Lara, protagonista din Ehmeya, însă viața ei ia o turnură mult mai agitată atunci când rămâne însărcinată la 17 ani cu un coleg de clasă. Acest fapt o trimite, fără drept de apel, în exil printre oameni. Tânăra, frumoasă și bună la învățătură, trebuie să renunțe la visurile ei și să primească în față dușul rece al realității. Dan, prima ei iubire, îi întoarce spatele, iar părinții o sprijină, din fericire, deși nu fără reproșurile constante că le-a schimbat viețile, inclusiv pe a ei, din inconștiență. Societatea, în schimb, nu face decât să o blameze și să o izoleze.

Fac o paranteză pentru a spune cât de importantă este, totuși, un dram de educație sexuală pentru adolescenți. Cât este încă de la modă să se arate cu degetul mamele minore, ca și cum ar fi un fel de elemente aflate la periferia societății, de parcă au comis un delict și nu o greșeală adeseori datorată instinctelor, combinate cu fervoarea primelor sentimente profunde, cum se întâmplă în cele mai multe dintre cazuri. Cel fără de păcat să arunce primul piatra, dar vai, cât de mult se uită acest îndemn, chiar de către mulți care pretind că trăiesc cu textele sfinte în mână.

Ei bine, da, Dana Axinte devine mamă înainte de clasa a XII-a, aducându-l pe lume pe Sorin, care, în ciuda a toate, este ca o rază de soare pentru toți cei din jur. Nu se poate acomoda la noua clasă, unde este privită cu răceală sau chiar mai rău, de aceea se înscrie, în cele din urmă, la seral. Acolo îl cunoaște pe Andrei, un tânăr coleg care o ajută și îi ia apărarea.

De condiție modestă, părinții Danei se ocupă de nepot așa cum pot, crescându-l alături de fiica lor mai mică, Diana, cât timp Dana își urmează studiile în orașul învecinat, stând la mătușa Mimi, cea care are la rândul ei o poveste de viață neobișnuită.

După terminarea școlii, Dana devine din ce în ce mai atrasă de ideea de a pleca la muncă în străinătate, iar o „prietenă”, Alexandra, vine cu o propunere tentantă. Dana decide să îl lase în continuare pe cel mic în grija bunicilor și să încerce o cale nouă, departe de oprobiul public al concitadinilor săi. Realitatea este însă cu totul departe de ceea ce credea fata naivă, care se vede pusă în situații foarte neplăcute. Un colac de salvare vine tocmai de la providențialul Andrei, plecat între timp în Spania la părinții săi, care o ia cu el și pe tânăra debusolată, fără să pretindă nimic de la ea. Aceasta va afla ulterior și povestea lui.

Ce se va petrece in Spania și mai departe, las pe fiecare cititor în parte să descopere.

Autoarea tratează în roman teme de impact ale societății noastre, cum ar fi mamele minore, emigrarea, copiii rămași în grija bunicilor, diferitele categorii de oameni – atât cei plecați din țară pentru a munci cinstit în altă parte, cât și cei porniți la drum cu alte gânduri. Dana, la fel ca Lara din Ehmeya, nu este un personaj conceput ca să placă, ci ca să fie înțeleasă.

Stilul este unul accesibil, fără prea multe artificii literare sau adâncimi nebănuite. Profunzimea vine tocmai din subiectele abordate, iar astfel crește paleta adresabilității acestei cărți. În exil printre oameni (sau celelalte titluri semnate de Issabela Cotelin, în afară de versuri) îndeamnă la meditație nu atât printr-un stil sofisticat, cât prin problemele sociale și morale pe care le ridică.

Pe copertă, o creație semnată de artista Aurora Dăbăcan.

Așadar, un roman care se citește repede, dar al cărui mesaj nu rămâne neobservat. Vă invit să îl descoperiți!