Foamea de întuneric – Costin Neață

arhiva personală

Foamea de întuneric, cea mai recentă carte apărută sub semnătura lui Costin Neață, îți va face foame de citit. Când am început această serie pentru adolescenți, cu Cartea de vrăji, m-am așteptat la o simplă carte pentru copii, ceea ce a și fost, într-o oarecare măsură. O poveste drăguță, mai bine scrisă decât credeam, având în vedere vârsta de atunci a scriitorului, cu desene frumoase și o poveste simpatică. Nu mă așteptăm însă ca lucrurile să capete o amploare pe care, ulterior, am savurat-o cu multă plăcere, în Trezirea focului. Mai ales odată cu apariția lui Max, care a ajuns cumva punctul de focus al seriei, spre bucuria mea, mai ales în acest al treilea volum, deși niciunul dintre personaje nu e lăsat deoparte.

După un prolog misterios, începe acțiunea în forță. De data aceasta, sunt probleme în deșert – mai ales în locul unde Jordan Tenebris fusese înfrânt. Fenomenele inexplicabile sunt investigate de vânătorii OVP, în frunte cu moștenitorii puterilor elementale și cei doi tineri vrăjitori, Mihai și Patricia. La baza acestor turbulențe se dovedește a fi un portal către o altă lume – Temprigon, planeta de origine a strămoșilor tinerilor, dar și a maleficului Chao-Tenebris. Fără a ști încotro duce portalul, Mihai, Ben, Katia și Vlad pășesc prin el. Max ajunge câteva secunde prea târziu pentru a pătrunde prin portal, alături de ei. Dar îl știm pe ambițiosul Max, nu se dă niciodată bătut, iar de data asta folosește puterea haosului închisă în inelul său după ce-l infransese pe Jordan și reușește să ajungă și el în acea lume.

Acolo, bătălia e în toi. Temprigonienii luminii sunt lipsiți de puteri și asaltați de forțele întunecate ale lui Whaggulloz, fiul temutului Chao-Tenebris și urmaș al dinastiei sale. De un mileniu și jumătate, puterile elementelor au fost perturbate iar planeta trăiește în neguri, căci doar întunericul și haosul și-au păstrat forțele. Tinerii moștenitori ai puterilor sunt implicați fără voia lor într-un război total, unde forțele beligerante își joacă ultimele cărți. Kaeso, conducătorul refugiaților, le cere ajutorul pentru a găsi inelele elementelor, care le-ar putea restabili puterile temprigonienilor luminii – aer, apă, pământ și foc. Trecând prin multe aventuri, inelele primelor trei elemente sunt reunite, însă Max nu îl poate accesa pe al treilea, cu niciun chip.

El reușește însă să îi scoată pe prietenii săi din multe necazuri, în plus o eliberează pe Pandora, prințesa rebelă a haosului, fiica lui Whaggulloz, pe care acesta o ținea închisă pentru revolta ei. Apare deci un alt personaj feminin foarte carismatic, o creatură mortală, dar corectă. Mi-a amintit puțin de Manon, pentru aceia dintre voi care ați citit Tronul de cleștar, știți cam ce fel de personaj ar fi Pandora.

Lupta capătă proporții epice, întorsături neașteptate de situație, acțiune continuă, bine trasată – cu alte cuvinte, splendid. Majoritatea personajelor au evoluat interesant (mai puțin Clara, care a devenit o nesuferită, după părerea mea 😀 ). Max face el ce face și fură spectacolul, le ia fața tuturor, ceea ce e de bine, fiindcă este un personaj foarte reușit și asumat.

Costin Neață are multe surprize de arătat în acest volum și nu vreau să le stric, de aceea nu mai spun mai mult. Plasarea acțiunii într-o altă lume, pe o altă planetă este un demers îndrăzneț și încununat de succes. Ca de obicei, epilogul incită la maximum și abia aștept continuarea, care va apărea în curând.

Recomand cu cea mai mare căldură seria Despre magie și alte secrete în primul rând adolescenților, chiar și celor mofturosi la citit, dar și adulților care iubesc poveștile fantastice. Seria crește de la volum la volum, se vede inclusiv maturizarea și evoluția tânărului scriitor, care merită felicitat pentru rapiditatea cu care asimilează cunoștințe și dezvoltă deja un stil propriu.

Așadar, nu-mi rămâne decât să vă urez lectură cât mai plăcută, în compania tinerilor eroi!