Ce autori români am mai citit (10)

sursa: pixabay

Până în urmă cu cinci ani, recunosc că citeam foarte puțini autori români contemporani. Cred că am mai spus asta și sper să nu mă repet și să devin plictisitoare. Treptat, am început să citesc câteva nume din noul val de autori români, inițial cu multă atenție și prudență, apoi cu din ce în ce mai multă dezinvoltură. Bineînțeles că aplic lecturilor mele de origine autohtonă aceleași criterii stricte de selecție ca în cazul tuturor lecturilor, poate chiar și mai atent formulate în unele cazuri, nu dintr-un spirit discriminatoriu, ci dintr-un motiv destul de simplu: dacă în cazul traducerilor, lucrările respective au trecut prin filtrul atât al editurii care a publicat inițial lucrarea, cât și al celei care s-a ocupat de editarea ei în limba română, la cele autohtone se trece printr-un singur filtru, cu o sită mai largă sau mai deasă, de la caz la caz.

Iată alte cinci lecturi românești, pe care le-am citit de la articolul anterior din serie:

Parallel, de Monica Ramirez

De data aceasta, autoarea ne propune o selecție de povestiri, apărute anterior în diferite antologii, precum și nuvela historical-romance Kit Black, republicată aici. Mystery-crime, spionaj, paranormal, povești interesante de viață – aveți la dispoziție câte ceva bun din aproape fiecare gen abordat de obicei de autoare în romanele sale, pe care de asemenea le recomand călduros și despre care am scris în multe rânduri pe blog.

Detalii, AICI

Terapie pe salteaua de pilates, de Emilia Toma

Uneori ne dorim o lectură de la suflet la suflet, fără prea multe artificii și figuri de stil, pur și simplu un sfat, o părere din afară vizavi de o anumită situație de viață. O serie de confesiuni făcute instructoarei de fitness de către fetele de la sală, destăinuiri frumos așezate într-un volum care se adresează atât femeilor, pentru că ele sunt protagonistele întâmplărilor descrise în carte, cât și bărbaților, pentru a-și putea înțelege mai bine partenerele de viață.

Aflați mai multe, AICI.

Când îmi voi afla numele, de Larisa Calo

Un roman psihologic cu accente de paranormal surprinzător de bine construit pentru un debut, aduce în prim-plan un personaj-narator care reușește să fie atât misterios, cât și foarte deschis în același timp. Ce se întâmplă atunci când un tânăr traducător realizează că poate avea acces la gândurile celor din jur? Își pierde identitatea, însă de fapt se află pe drumul regăsirii de sine și al împăcării cu un trecut dureros.

Detaliile, AICI.

Nuanțe de piper și ciocolată, antologie

Acest volum cuprinde 27 de povestiri pe tema universală a iubirii și este rezultatul unei provocări îndreptate de Editura Siono către toți oamenii talentați în ale scrisului care și-au dorit să își transpună viziunea despre acest subiect într-o lucrare de proză scurtă. Rezultatul? Acest frumos volum, în paginile căruia puteți descoperi nu numai stiluri diferite de scriere, dar și abordări diverse pe marginea acestei teme.

Detalii, AICI.

Macii sunt întotdeauna roșii, de Issabela Cotelin

Autoarea ne propune, prin intermediul caietelor sale cu amintiri, o călătorie în anii ’80 și începutul anilor ’90, plină de farmec și nostalgie, practic o călătorie în timp, în vremea adolescenței. În această carte se reflectă spiritul universal al vârstei, putând fi savurată cu aceeași plăcere atât de cei care au trăit acele timpuri, cât și de tinerii de azi, pentru a uni peste timp adolescenții de azi cu cei de ieri, fiindcă sunt lucruri care rămân valabile oricând.

Am scris despre carte AICI.

Cinci titluri, mă opresc aici, ca să nu abuzez de timpul și bunăvoința dumneavoastră. Le recomand pe toate cu mult drag, sunt foarte reușite atât din punct de vedere al conținutului, cât și al aspectului. Până la următorul articol despre alte lecturi românești, vă doresc spor la citit și sărbători frumoase!