Lectura ca alegere

sursa: Pikrepo.com

Se tot vorbește despre piața de carte românească, despre cât de puțin performanță este, despre faptul că acele cărți care sunt în topul vânzărilor nu sunt neapărat și cele mai apreciate din punct de vedere al conținutului și multe altele.

În mijlocul acestei discuții trebuie să se afle, până la urmă, cititorul. Cititorul-cumpărător, dacă vreți. Cei care iubesc lectura vor dori să cumpere cărțile îndrăgite, să le aibă în bibliotecă, însă până să se ajungă la acest lucru trebuie parcurși anumiți pași. În primul rând, cititorul trebuie să se formeze. Arta de a cuceri cititorul este ceva ce se dezvoltă în timp, cu multă migală și răbdare, iar cititorul însuși stă la baza unui îndelungat proces, unul care nu se termină niciodată, fiindcă întotdeauna mai avem ceva de învățat și de aflat, de experimentat.

Cum se formează cititorii?

Despre acest subiect am scris câte ceva AICI, dar subiectul este unul vast, am acoperit doar o parte din ce s-ar putea dezbate.

Să presupunem că avem un cititor format. Veniturile lui sunt limitate, are poate de plătit rate și/sau chirii, facturi în mod sigur, coșul zilnic de cumpărături cu tot ce presupune el, în fine, nu are rost să dezvolt, știți și voi cum stă treaba. Dacă este un cititor de cursă lungă, probabil are alocat un buget lunar pentru cărți.

Cum decide ce achiziție să facă?

Aici sunt multe răspunsuri, fiecare alege după propriile criterii. Mulți sunt atrași de copertă sau de notorietatea numelui autorului; alții, mai experimentați, se orientează spre genurile preferate, citind sinopsisuri sau recenzii pe Goodreads, ori pe blogurile cu care rezonează. Alții, pur și simplu, sunt impresionați de un marketing agresiv (nu mă număr printre aceștia, asta e clar, la mine determină o reacție opusă, de respingere). Cu toate acestea, se întâmplă uneori ca achiziția să nu se ridice la așteptările cititorului, iar acesta va dori să cumpere cât mai în cunoștință de cauză.

O variantă ar fi, de exemplu, să împrumute cărțile – de la prieteni, de la rude, de la bibliotecă sau Bookster. Se crede că un astfel de demers ar dăuna vânzărilor, însă eu nu cred acest lucru. În primul rând, un cititor este un client, iar un client adeseori dorește o “mostră”, atunci când nu este sigur de ceva. Să zicem că nu l-ai mai citit pe autorul X, dar te tentează. Cărțile lui au un preț mai piperat, care lovește rău în coș. Împrumuți o carte, o citești, te convingi cât de bine scrie X, mai vrei și alte cărți scrise de el. La biblioteca/ prieteni/Bookster nu mai au alte exemplare, sau sunt împrumutate și trebuie să aștepți o lună. Nu vrei să faci asta, în consecință le cumperi, fiindcă acum știi pe ce dai banii.

• Alt exemplu: ai citi o serie, dar nu știi sigur dacă te prinde. Împrumuți volumul 1, îl citești, îți place, nu vrei să aștepți după biblioteci, prieteni, bookster – cumperi mai departe.

• Sau: te-a convins o carte împrumutată și vrei să o ai în bibliotecă, la rândul tău. În concluzie: o cumperi.

• Cărțile sunt un cadou frumos și rafinat. Dacă știi gusturile cuiva, poți merge aproape la sigur. Dacă ai citit romanul, chiar dacă nu ți-l cumperi pentru ține, poate vrei să îl dăruiești cuiva. Ce faci? Îl cumperi.

Librării 

Un alt subiect care am văzut că stârnește controverse: librăriile online. Recunosc că, dacă nu erau librăriile online, nu făceam nicicum atâtea achiziții de carte de-a lungul timpului. Reducerile aplicate de aceștia sunt foarte utile pentru bugetul românului de rând, iar faptul că unele au și transport gratuit de la o anumită valoare este un mare plus. În marile orașe, librăriile clasice sunt foarte bine puse la punct, în orașele mici sau în mediul rural însă, nu ai de unde să cumperi, de cele mai multe ori. Faptul că vine curierul și îți aduce comanda acasă sau la serviciu te scutește și de alergătură, deși mulți cititori adoră să petreacă timp de calitate într-o librărie frumoasă, unde poate există și un colț de cafenea sau alte atracții. Este însă o alternativă doar în marile orașe, care nu e accesibilă tuturor, oricât ne-ar plăcea.

Articolul nu vrea să fie o pledoarie pentru Bookster, că tot a fost la modă subiectul, ci vrea doar să suprindă anumite aspecte din perspectiva cititorului, un feedback al meu, dacă vreți.

Înțeleg și preocuparea editurilor pentru orice le-ar putea afecta vânzările, mai ales pe o piață încă instabilă. Motivele enumerate mai sus însă stau în picioare, iar un cititor care nu dorește să investească în biblioteca personală va fi greu de convins să o facă, chiar și în absența mijloacelor de a împrumuta cărți. În cel mai bun caz își va cumpăra e-books, care nu ocupă spațiu și pot fi transportate cu ușurință. Aici însă intrăm într-o altă zonă controversată, cea a pirateriei, care este un subiect separat și care a fost și el foarte discutat, însă nu face obiectul discuției de azi.

Întrebarea mea de astăzi este: ați cumpărat vreodată o carte pe care inițial ați citit-o dintr-un împrumut, fie pentru a o avea în bibliotecă, fie pentru ca să o faceți cadou? Vă aștept cu interes răspunsurile!